marți, 28 iulie 2015

Mucles

Aseară eram singurul client pe terasa barului meu favorit în afara patronului care mângâia o tabletă când la masa vecină s-au așezat șase țigani reveniți "de la Italea". Tinerei toți, până în 25 de ani, au comandat limonadă cu "mere adevărată" și cu "lămuie adevărată", nu ca alea de la Italea.

La a doua comandă au cerut bere în ciuda protestelor a trei dintre ei care nu mai băuseră alcool de doi ani. E concediu țigane, e bere rumânească din aia adevărată, au zis ăia pro alcool.
Bere a fost. În ciuda oricăror așteptări au vorbit la un nivel scăzut, țigănește în majoritatea timpului, despre mașini „aifoane"" și femei. N-am auzit pula din gura lor mai mult de trei ori în două ore.

La rândul doi de bere au cerut parola de la Wi-Fi, la al treilea rând de bere s-au încins la vorbe și au cerut să se dea televizorul de pe terasă mai încet, că era lângă ei.
Cum s-a dat televizorul mai încet, au băgat niște manelele din telefoane. Nu tare, cât să știi că manea și că iPhone.
Toți aveau iPhone, modele de la 4 la 6+. Ăla care avea un LG a fost catalogat sărăcie și a fost trimis la mașini după încărcătoare. „Pentru aifon, bă!”

Rândul patru de bere. Țiganii au început sa schimbe canalele la TV cu o aplicație remote control, descărcată chiar atunci de pe net.
Patronul le zice cu frumosul: bă băieți lăsați TV-ul. Cu telecomanda vă jucați acasă la voi.
Ăia click ignore preț de restul de bere din pahare.

Patronul i-a lăsat să termine și când au început sa se consulte dacă mai iau un rând a venit frumos și a scos ștecherul de la TV din priză.

- Ionuț, nota de plată la masa băieților cu telecomenzi aifon!
- Șefu da' noi nu.. făceau băieții.
- Mucles! Dacă aveți comentarii, le faceți data viitoare când mai veniți pe aici. Înainte de prima bere, da? Nu-i așa că vreți să mai treceți pe la noi?! Un catralion de chile de „mere” îî curgeau lu' șefu din voce...
- Da șefu, sigur șefu, scuze șefu!

Băieții au achita frumușel nota și-au strâns "aifoanele" s-a urcat care în mașină care în taxi și asta a fost.
Uite că se poate. Bine bă băieți și respecte lu' dom' Paul!
Ziceți că am romanțat treaba?

Mucles!

marți, 14 iulie 2015

Muzică tunsă


ilustrația: Luke Skalabrin

Nepăsarea


ilustrația: imgur

Gorila


Doi prieteni se întâlnesc după multa vreme într-un bar. Unul dintre ei era supărat, și încearcă sa își ascundă lacrimile. 
- Ce ai pățit coae, îl întreabă amicul sau.
- Nimic frate, nu pot să-ți povestesc!
- Te ferești de mine, tovarășu' tău? Poate te pot ajuta...
- Nu, nimeni nu mă mai poate ajuta!
- Da' ce s-a întâmplat?
- Știi că acum săptămână m-am întors din safari din Africa.
- Și?
- Am fost violat de o gorilă, masculul cel mai puternic din grup...
- ...
- Cinci zile, fără pauză, știi cum... pur și simplu fără să se oprească! Începe ăla să plângă în hohote.
- Hai liniștește-te, îl consolează prietenul, bine c-ai scăpat cu viata. Ești întreg, asta contează. Eu n-o sa spun nimic, iar gorila nu vorbește!
- Păi, tocmai asta e problema, că nu vorbește, nu scrie, nu telefonează, nu mail, nu SMS, nu nimic...  

joi, 9 iulie 2015

Costinești, ursărie cu metastaze


Cu prilejul unei vizite de lucru la Neptun am scăpat piciorul și prin curțile vecine, deși eram aranjați bine. Normal, că doar curiozitatea a ucis pisica nu plictisul. În prima seară la mare am descoperit rapid două treburi.

Prima chestie, conform GPS-ului viețuiam în Olimp dar în fapt eram în partea dinspre Olimp a Neptunului, aia cu vila președintelui și proprietăți atât de private încât drumul până la mare însemnă excursie.

A doua chestie legată tot de distanță a durut cel mai tare. Pentru o bere, alta decât din mini-bar, trebuie să mergi ori la piscină ori doi km pană în Neptunul adevărat.

Neptun-Olimpul ăsta ce o fi el, foarte curat și frumos de altfel, este așa de pustiu încât ai impresia că e platoul de filmare a unor filme apocaliptice.

Fiind vreme noroasă, mesele din jurul piscinei erau ocupate cu nemți veniți la tratament. Prin urmare seara ne-am aburcat eu și colegul în mașină și am purces să vedem cum mai arată litoralul prin celelalte perle ale Mării Negre.
Dacă în prima seara am băut o bere aproape ok la Antik în Neptun, în a doua ne-a pus naiba sa o luam către Constanța și să oprim în Costinești.

Ăia dintre voi care mai asociază numele ăsta cu tineretul studios al țării sunt rugați să-și facă sepuku, săbii se găsesc în Costinești destule. Chiar de pe aleea principală se întâmplă niște palate țigănești transformate estival în hoteluri ce oferă cazare. Recepționiste bronzate tractoristic, cu prunci pe post de piercing în sfârcuri învârteau cheile pe mâna făcând gureșe reclamă. Astfel am aflat că unele camere au apă, ba unele chiar și prosoape.

Viermuiala de mașini cu numere de Bulgaria ar putea să te facă să crezi ca Nesebar. Pe dracu, binențeles că ești în România! Exact în Românica aia nespălată la cur dar spălată pe creier cu minele, înțolită taraf-pro și gătita la cap cu antene. Ești fix în buricul ursăriei, acolo unde se sparg semințe pe stradă și se bea bere la PET, acolo unde se aruncă cartonul de la mici pe jos și se urlă tare "Fă".


În Costinești, comerțul este cancer cu metastază, gheretele sunt înghesuite una în alta, în fața ori în cârcă alteia, fiecare din alt material, alte dimensiuni și alte culori. Prostul gust agresiv e numitorul lor comun. Și totuși se vede un patern, cancerul respectă și el un model. Astfel mai mereu, indiferent de combinații aranjamente sau permutări avem: shoturi, porumb, shaorma, comedii de dat cu pumnul ori skandenberg.


Din toate gheretele te mușcă manelele de timpane într-o cacofonie sonora oribilă. Apoi iar shaorma, iar shoturi, porumb, bila de box cu urlete și aplauze incorporate. Și după, în altă ordine, același lucru după un algoritm care arată limpede ce-i place cel mai tare ursarului: să bea, să mănânce și să dea cu pumnul.


Am mers totuși și pe plajo/faleză unde peisajul s-a îmbogățit în sensul că pe lângă buticurile de mai sus au apărut niște... să le spunem restaurante. Din fiecare dintre ele urla cât mai asurzitor un gurist sau un cd cu muzică buricoasă.


În concluzie Costineștiul e ceva de vis, păcat că a trebuit să plecăm repede că îi expirase colegului garanția la vezică și n-a vrut sa facă pipi în Costinești cu nici un chip.
Citez: nici mort nu-l las aici, e lichid din lichidul meu!

foto: Academia de Ursărie

luni, 6 iulie 2015

Ultimul sărut


În timp ce ne iubim ca două negre șoapte, 
Îți tatuez cu dinții în pielea de pe spate, 
Scrisoarea de adio ce mâine ne-o desparte.
Și obosit de vise, de planuri și de fapte,
Îți fur acum sărutul și fug cu el în noapte
Să te înșel iubire, cu domnișoara moarte.

foto: Mark Rodriguez