Eu sâmbătă lucrez rar de tot și de aia în acea sfântă zi a lenii și berii nu servesc maxi-taxi ăla trist. Sâmbăta asta însă mi-a picat drum. Program artistic, pricepeți voi. No așe. Deci mă prezint eu în opritoarea destinată vehiculelor de hâțânat în comun, ferchezuit, mirosind a gel de duș și puțină Eau de Pruna, că am zis să nu plec de acasă neîmpărtășit.
Și ce să vezi nene, maxi vine mai devreme. Incredibil îmi zic și dau mă urc. Am dat de mai multe ori, până am reușit să mă strecor cu chiu cu vai într-un microbuz arhiplin. Am urcat și m-a învăluit întunericul.
Tot microbuzul era ticsit cu țigani plecați de acasă cum le stă bine, cu bagaje, cățel și purcel. Ultimul măcar călătorea cuminte în borcane și oale sub formă de șunci și sarmale. O jumătate de ceas am ascultat pe repeat fix șase manele, că atâtea avea pe iPhone cel mai influent ursar. Cum stăteam eu relaxat cu o mână pe portofel și una pe mobil, la o curbă mi-am pierdut echilibrul și m-am apropiat periculos de un scaun. De acolo mi-a sărit la nas o maimuță, care s-a dovedit a fi o corcitură de pechinez cu pitbull. Noroc că a venit altă curbă și a nimerit o banchetă mai în spate.
În rest călătoria a fost ok, chiar prilej de socializare. Am aflat cu acest prilej că țiganilor nu le e frică de terroriștii arabi. Știu francezii ăia ce e terroarea fix cum știam io ce ie sexu' când făcem laba în flaușat, a zis un cumătru care de înalt ce era părea că sprijină tavanul. Hamenințare cu bombă ie să-și ridice piranda mea poalele în cap pe Camb Helizeu, râdea cu strungă altul.
Una peste alta, așa bine am fraternizat cu țiganii, că la destinație nu mai vroiau să mă lase să cobor. Cică să nu calc în geanta cu sarmale la pungă sau pe cele două babe care spărgeau semințe stând în cur pe culoar.
Ia să vedem, dacă au plecat sâmbătă după masă din Buzău, cu pauze de pipi și aruncat coji cu tot cu husele de la scaune, cred că gitanii sunt deja la Paris. La muncă toți, precis!
foto: TNR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII MUCEGAITE