joi, 17 iulie 2014

Foamea ONG


 
Pentru mine foamea are chipul unui câine atunci când nu e om. Nu-mi plac câinii, nici foamea. De existența foamei la ambele specii este vinovat omul. De foamea mea sunt vinovat și responsabil doar eu. De la a fi vinovat la îți asuma responsabilitatea este un mare hău.

Vedeți, foamea are chipul neclar, ochii tulburi gura slab conturata. Dinții nu se văd pentru că foamea mușcă pe interior.

Foamea e un spectacol sinistru lipsit de decor. Poți sa flămânzești la fel de cumplit într-un supermarket occidental ca și în desert. Foamea nu are început, are doar sfârșit. Alternativ. Mănânci sau mori. Foamea nu are chip, foamea are timp. Nu știi cum începe, poate ca un gând, sau ca o senzație neplăcută. Dar dacă nu ai observat cum a început, te poți uita cum se termina: inevitabil acea burtă lipita de șira spinării coaste ieșite prin piele, ochii sticloși... Și muște. Muștele iubesc foamea.

Mai nou foamea poarta numele ONG. Diversele ONG-uri cu sfera de activitate Salvați Cuțu, suferă constant de subnutriție, de foamea atenției. Ca sa scape de foame mai ciugulesc un snack de la boșorogi străini fără copii, mai pun o poza cu căței torturați pe FB.

Așa cum prevedeam cu ceva timp în urma când mă supărasem pe Manțog că umbla cu sacul de boabe în portbagaj, subiectul câini a intrat într-un con de umbra. A fost măcel în Siria apoi în Ucraina, președintele a bocit la TV pentru al său frățiuier. Treburi serioase.

Se făcuse liniște, nu mai lătra nimeni, nu se mai întâmpla nimic, dar foamea creștea. Spuneam că foamea roade pe interior. O face până la momentul când terminând de consumat viscerele unde și-a făcut sălaș, izbucnește violent la exterior. Și atunci, întrupată în animal, organizație sau om, foamea sare la beregata. Sau la televizor.

Rămâne deci să decideți singuri care a fost mai rupt în gura de foame în cazul ONG-uri iubitoare animale VS Hingheri (ASPA).

Eu am decis de mult să nu mai cred știrile cu genocid canin. Îmi ajunge să ies la balcon și să număr. Nu, nu sunt mai puțini.

Edit: blogger mă anunță că acesta este postul cu numărul 666!

12 comentarii:

  1. Ti-Ai facut "piercing in limba" ?
    Ca sa intelegi despre ce bombanesc , scrie "sinistru" la cautare, prima postare care-ti sare -n ochi apuc-o si despic-o pina aprinzi focul in obraji . :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mi-am făcut nici măcar o la...'s așa! Poate în motorul Moldo, că în ăsta Ro primul rezultat e Wiki.

      Ștergere
    2. dă în cautare la tine pă blog, bai Mucegene, nu pe gugl

      Ștergere
    3. Am gasit, inca nu mi s-a facut rusine. Sa ma cenzurez?

      Ștergere
  2. fiica mea a lucrat ca medic veterinar intr-un adapost pentru caini si dupa cateva luni a abandonat aceasta munca, pentru ca neregulile de-acolo erau de neinchipuit. cainii erau omorati pe capete, nu asa cum se spune, fara dureri, caci asta costa prea mult, iar banii stateau mai bine in buzunarele celor care se ocupau de problema. concluzia este ca daca din '90 incoace primariile nu mancau cu atata pofta fondurile pentru sterilizarea catelusilor fara stapan, acum nu mai aveam despre ce sa vorbim. numarul maidanezilor s-ar fi redus fara batai de cap. e simplu. dar toate astea s-au mascat in spatele unui belciug in ureche, pus de frumusete, iar noi vorbim ca sa vorbim. n-am nimic cu cainii maidanezi, e tragic ca s-au intamplat atatea nenorociri din cauza lor, insa nu ei sunt de vina, ci oamenii care de foame de bani, au lasat sa se ajunga pana aici. asta-i o poveste trista, ca multe altele, care nu se vor termina niciodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suntem de acord fara sa fim suta la suta punctual pe subiect. Vina e a oamenilor, cainii trebuie sa moara azi, pentru ca din 90 incoace nu au fost impiedicati cu adevarat sa se inmulteasca.
      Restul e broboada inodata in barba si oase aruncate de la balcon.

      Ștergere
  3. Da, suntem intr-un stat fara cap si fara coada, fara aplicabilitate a legislatiei dar mai ales suferim de o vesnica interpretare a orice.
    Zilele trecute vorbeam cu un angajat al unei primarii de oras, care-mi spunea ca adapostul de caini proaspat construit a "halit" cateva sute de mii de euro din bugetul primariei. Acolo stau bine bersi 150 de patrupezi, cu burtile pline, intrucat spatiul de depozitare a alimentelor este suprapopulat. Intrebarea lui era de ce nu s-a construit un adapost pentru bipezi? In acelasi oras exista o rezervatie de ursi care "haleste" multe sute de mii de euro din acelasi buget. Nu, nu sunt impotrica cainilor comunitari, ci impotriva celor care nu iau intradevar masurile necesare reducerii numarului acestora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fonduri separate pentru probleme separate. "Solutia finala" I-a costat greu pe nemti, tii minte? Bineînțeles că nu există teremeni comparativi între genocid și canicid.

      Ștergere
  4. Ce masuri necesare sa fie luate pt reducerea numărului acestora? Sa îi rugam pe domnii câini toți în cor sa nu se mai fută?. Sa-i castram? Este soluție tehnic viabilă sa nu maiiavem haite pe lângă noi sa-i mangaiem la coaie cu briciul? Și numai ideea ca alții scot bani din urma scobirii ineficiente a câinilor îmi da fiori. E ca aia: "mirceo fa-te ca lucrezi!" Adică se susține de iubitorii de haite ca e o soluție creștină sa primească bani necreștini printr-o metodă testicular caineasca. Ce poate fi mai mirobolant?

    RăspundețiȘtergere
  5. La mine-s mai putini, dar mai rai. Secretul sta in calitate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Coltoșii trec pe plan secund. Mai nou sufăr de o altă invazie. Făra mișto sunt asediat de... porumbei!

      Am observat că e o chestiune de calitate, pentru că la tine asta nu e o problemă. Ajunge să citească cineva o postare de pe blog ca să se lămurească.

      Ștergere

Comentarii mucegaite