vineri, 31 mai 2013

Nicio lumină

 
Tu ești gaura ce o simt în cap
Ești locul gol lângă mine în pat;
Tu ești tăcerea prin care despart
Ceea ce spun față de ceea ce fac.

Tu ești al nopților mele coșmar.
Ești dimineața, când totul e clar
Că s-a sfârșit, dar tu începi iar
Să-mi pui inima și mintea pe jar.

Nu e nicio lumină în ochii tăi de sineală
Când spui că în a dimineții urzeală,
Ai revelații strălucitoare, din care
Nu știi ce rămâne și ce dispare.
 
Am să fac orice ca să te fac să stai
Deși lumina din ochi n-o mai ai;
Nu mai e nicio lumină și acum
Spune-mi tu, ce vrei sa spun!
 
Ieșind în lacrimi prin mulţime,
Din casa ta cu mii de fețe străine,
Mi-am dorit sa dispar pur și simplu;
Cerule ajuta-mi, a sosit timpul!
 
Tu vrei o revelație
Și o vrei chiar acum,
Dar asta e o conversație
Pe care o tot amân.
Tu vrei o revelație,
Un fel de rezolvare;
Tu vrei o revelație
Ca o revendicare.

Oare ai să mă părăsești tăcut,
Dacă am să spun ce am făcut?
Și ai să mă mai vrei fericit,
Când o să vezi ce am devenit?
 
Cred că nu, pentru că este ușor,
Să arunci vorbe către popor,
Dar este greu o vorba ce doare
Sa ți-o spui ție, cu voce tare.
 
 
 

joi, 30 mai 2013

Burta

- Salut, ce faci?
- Burtă!
- Cum?
- Beau bere. Tu ce faci?
- Bine.
- Mai bine ai face burtă. N-am auzit pe nimeni să spună că facerea de burtă e futere de mamă.
- Hai bă lasă gluma, mai bine zi ce faci! În afară de burtă.
- Umbră.
- Să te fut!
- Deci așa faci tu bine... Mai bine făceai burtă.
- Să-mi bag...
- Stop, tu îți dai seama că nu mai faci bine?!
- Da' ce fac mă?
- Gât!
母亲的脖子!
- 曲线!

miercuri, 29 mai 2013

Doi tați, patru coae


Fiul a doi poponari era luat la mișto de gașca de bitongi din clasa.
După ce s-a plâns seara acasă, a doua zi s-a dus la școală liniștit. Cum au început colegii cu glumele, puștiul le-a dat-o retur:
-A zis mama să-i sugeți pula!

Sf Bacterie zice: Două mame, patru țîțe.
Eu spun: doi tați, patru coaie!
Deci aici tragem concluzia:
Să bagi copilul a două lesbiene în pizda mă-sii e ca și cum l-ai trimite să joace ping pong.
sursa foto

luni, 27 mai 2013

Oleacă de mov

De când l-o părpălit Băsescu pe Geoană la flacăra violetă, am aflat că asta este o culoare potentă. În copilărie știam că este culoarea preferată de curve.
Azi dimineață am deschis șifonierul și-am căzut pe gânduri. Toate cămășile călcate și frumos atârnătoare pe umerașe, erau în nuanțe și tonuri ale aceleiaș culori. Adică am avut de ales între mov si mov.
Deci cum rămâne, pârlesc azi pe careva sau o să fiu eu pârlit?

vineri, 24 mai 2013

Ce n-a văzut Parisul


Clătite.
Crepele alea ale lor sunt niște treburi cauciucate, supraevaluate ca savoare. Să vină parizării la Bucale, să guste clătite ca la mama acasă.
Mizerie pe străzile centrale.
După două zile de mers pedestru prin ploaie, am constatat că nu se văd mai mult de 3 stropi de noroi pe pantaloni. Treaba m-a bucurat teribil, eu fiind dintre cei care calcă prost și se stropesc până la cur.
Dezordine
Când dai prima dată cu ochii de o coadă pariziană faci cu inima. Îți trece când vezi că oamenii nu se calcă pe bătături, nimeni nu sare rândul, iar viteza de avansare este uluitoare. De fapt, la cozi în două picioare la Paris se țin mai mult turiștii.
Bizoni motorizați.
Cu toate că în unele locuri pietonii merg în turme pe străzile deschise circulației auto sau trec pe roșu, șoferii sunt calmi, relaxați iar claxoanele se aud foarte rar. În trafic șoferii parizieni dau dovadă de o politețe delirantă. Am văzut un mare cârnat de mașini blocat în trafic făcând loc să mai încapă una-două de pe o stradă laterală.
Meniuri (ale zilei) diversificate.
Am bănuiala că patronii de restaurante tip bristot au tras la xerox meniul zilei, ori sunt vorbiți între ei. Cel puțin meniurile restaurantelor din cartierul Latin sunt asemănătoare până și la preț, adică variante de 12 euro și de 16.
Comercianți crizați, proști și hoți.
Este o descriere generală a ceea ce NU sunt cei ce lucrează ca lucrători comerciali. Chelnerii aleargă după tine cu restul dacă nu ai spus clar că le aparține, vânzătorii au casa de marcat în fundul magazinului dar nu se ține nimeni cloșcă după tine, zâmbetele par naturale și sunt omniprezente chiar dacă nu cumperi nimic.
Xenofobi, francofoni exagerați
Dacă vă spune cineva că francezii sunt prea naționaliști, că nu știu sau că nu vor să vorbească decât en francaise, să nu credeți. O fi așa la Cuca Măcăii Franceză, dar la Paris se vorbește engleză, arabă, chineză, japoneza și inclusiv rusa. Babilon faiv beibe!
Bere ieftină și multă
Jale frate. La bodegi o bere costă 8 euro, un demi adică jumătatea jumătății costă 5 euro. La supermarche berile țopăie pe la 2,5-3 euro doza și nu prea ai de unde alege. Mai bine o dați pe vin că ăla bunicel este 12 euro sticla.
Haide pa, pardon, orvoar!

miercuri, 15 mai 2013

Ce caută lumea la Mucegai pe blog

Iată ce mai caută lumea pe la Mucegai prin bloagă:


1. mucegaiuri bine alese
Aşa mă caut eu, că ce face omul cu mâna lui... se caută mai jos

2. hotel international baile felix
Ăştia sunt cei de la "Am fost acolo"

3. 0372022244
Număr misterios. Sunaţi voi, că eu n-am credit!

4. baile felix hotel international
Idem două poziţii mai sus ori cel ce face SEO pentru hotelul respectiv

5. cainele enot
In deltă dom-le, ce să caute jarla la mine pe blog?

6. ciuc radler
Clar, cu limonadă adevărată făcută din sare amară, la ceas de seară

7. constipatie
Dovada clară că până şi căcatul poate face pană!

8. masturbarea zisa laba
Ei zisă!


9. caldo de cauque
Căpşunare, vezi mă că te caută unu' pe la mine prin bătătură! 


10. comentarii despre pula 
Literare, nu?! S-or fi dând la BAC!
  

Incredibil de îngrijorător domnilor, pula a ajuns pe ultimul loc în căutări! Propuneri, sugestii, reclamaţii?!




Scrisoare nedeschisă către Băsescu

marți, 14 mai 2013

Hingherit


Cred că v-am  mai luat martori la misterul ăla în care mă întrebam cum reuşesc şefii să mă hămălească mai tare tocmai când sunt epuizat ca bateria de la vibratorul nimfomanei. Treburile astea se întâmplau cu precădere lunea şi vinerea. De câteva săptămâni însă sunt hingherit în fiecare zi. 

Zilnic iau frecuş, ca ăia din armată la ciclul întâi. Aşa de tare mă aleargă, că întru într-o stare de abrutizare, vecină cu depresia. Nu mai răspund la telefon, nu mai dau bună ziua cunoscuţilor. De fapt nu mai am cunoscuţi. În plus plec şi revin acasă pe întuneric. Partea cea mai nostimă e aia că am scăpat de invidia ce o purtam celor care aveau vinerea scurtă. Am scăpat definitiv de pizmă muncind şi sâmbăta.

Oricum, dacă auziţi că la Buzău s-a ridicat o statuie în cinstea angajatului erou, să ştiţi că ăla nu sunt eu. Înainte să cad răpus de muncă, voi crăpa probabil înecat în alcool. Dar chiar aşa, de ce nu se ridică domnule în faţa primăriei, monumentul beţivului necunoscut?! De ce, când la maimuţe le face statuie, de ce?
sursa foto

Neuroni prăjiţi


Cam aşa îmi imaginez eu piticii pe creier. Gri-roz, îmbrăcaţi în costume de cosmonaut. Ce escavează ei acolo? Neuroni, evident!
Pe net, evident, circulă tot felul de filmuleţe cu ouă fierte între două telefoane mobile, despre mâncarea distrusă de încălzitul la microunde, despre radiaţiile solare penetrante, care toate dăunează la neuron. Căldura arde neuroni, stresul arde neuroni, Tv-ul prăjeşte neuronii, dar efectiv, mă-nţelegi?!
Efectiv, trebuia făcut ceva. Aşa am decis că neuronii mei nu merită asemenea tortură şi îi sting zilnic cu bere.
Hai hâc!
sursa foto

vineri, 10 mai 2013

Femeia și fotosinteza


Urăsc frigul și ziua scurtă. Am încetat să iubesc iarna când am încetat să mă dau cu sania, adică din copilărie. Deși nu e în natura mucegaiului să facă plajă, căldura și apa bună de scaldă intră în pachetul meu preferat de vară.  Sunt convins că prea mult soare face rău la spori. Din acest motiv când vreau să beau o bere, prefer să stau mai degrabă înăuntru decât pe terasă iar cand merg pe stradă aleg trotuarul cu umbră. Nu îi înțeleg deloc pe naturiști și rămân uimit când văd femeile înebunite să stea ore întregi la soare, convinse că fac fotosinteză.
Privind la poza asta încep să înțeleg că femeile sunt numite flori, pentru că florile sunt plante. Perene chiar. De asta le place lor să stea cu corolele la raze, așteptând să fie polenizate de pistilele unor Feți Frumoși ori Zburători. Din nefericire, majoritatea se strică și se împut de la ultraviolete și căldură, așa că le mai fecundează cucu. Bărbații preferă blondele adevărate, că la brunete nu știu unde e negru natural și unde bâzâie droaia de muște.
Trăiți-ar teleobiectivul Gogule, că faină poză ți-a ieșit!

joi, 9 mai 2013

Taxa pe blog

Din categoria: am întâlnit și blogări fericiți. Până azi.

Am revenit cu câteva minute în urmă de la guvern, care s-a reunit cu sula în spleen pentru implementarea taxei pe blog. Spicuiesc mai jos câteva dintre ideile vehiculate.

Taxa pe blog este o necesitate. Taxa pe blog va aduce mai muți bani la buget decât taxa pe apă de ploaie, că anul ăsta se anunță secetă, iar blogări sunt gârlă.

Sistemul de taxare va fi întocmit judicios astfel încât să nu scape nici unul, dar nici să nu se producă dubla impozitare.

A-listerii, Z-listerii și M-listerii vor plăti cota ce-a mai mică, ce ranku' lor!

Se vor scuti de la plata impozitului, blogării care pun linkuri la filme, melodii și videoclipuri, pentru că fac un serviciu caselor de producții.

Vor plăti mai puțin ăia care traiesc din blog și mai mult cei care efectiv trăiesc pe blog.
Se fac reduceri la impozit blogărilor care au scris, scriu, sau cocheteză cu ideea de a scrie o carte.

Se deduc din taxă cheltuielile blogărilor care dau lepșe, premii, sau publică anunțuri umanitare cum ar fi: ajutați o colivă leucemică, adoptați un șarpe schiop, fonduri pentru scaunul cu șenile a unui orb miop.

Grosul taxei o să fie strâns de la blogării de nișă, cei care scriu din plăcere, din refulare, de cei care nu vând nimic. Pentru ei blogul e un lux, iar luxul se plătește.

Se taxează dublu deschiderea unui al doilea blog și triplu închiderea oricărui blog.

Sa propus si o taxă pe comentariu, dar din pacate ne-a luat-o Mircea Popescu înainte instaurând-o în Polimedia.

De o fenomenală reducere cu 0,1% a taxei pe blog, beneficiază cei care plătesc azi.
Ne vedem la coadă.
sursa foto

Sfântul magnet de spam

În anul 2012 și ceva mărunțiș am scris o povestioară despre bigotism și catering. Se pare că ăl de sus nu doarme, dar rămas în criză de fulgere, molime și alte plăgi m-a dat pe mâna spamerilor. Nu știu altă explicație mai laică pentru potopul de spam ce curge la această postare. Am recitit articolul de zece ori și n-am găsit nimic suspect, nici un cuvânt trăgaci, nici o frază magnet. Poate că Sfântul Catering are rezonanță specială în lumea 2.0., dar mie îmi vine să-l șterg. O fi bine, o fi rău? Dacă știți careva un popă digital ori șaman anti-spam, vă rog să-l trimiteti să-mi exorcizeze blogul.

sursa foto

miercuri, 8 mai 2013

Dorm eu, sau sunt erou?


O fi de la mare, o fi de la bere, nu știu de la ce, dar ceva e vere! De un numar mioritic de zile adorm devreme, dar devreme ăsta însemnând cel mai tarziu la ora 22 aseară, 20.30 si chiar 19.30 acum două seri. Tot de acelaș număr de zile visez la greu. Parcă am normă de minim 3 călătorii onirice pe noapte dintre care una pe tărâmul sexual. Partea deranjantă e aia că visele astea sunt ca mărgelile anale. Odată început unul, ajung făcut clătită în așternuturi, până iese și ultima bilă. Parcă sunt prins de iele, sau pradă unei vrăji. Am vise foileton cu scenarii scrise de scenaristul lui Indiana Jones. Alerg, sar cu parașuta, cad, zbor, fut, ucid muște cu pușca și traversez fluvii înot. Poate așa se explică fenomenul ciudat că deși dorm mai mult, ajung la muncă tot mai obosit. Dorm sau mi se pare? Oi fi trăind poate ceva realități paralele. Și încă până acum am avut noroc că n-am visat urât la modul serios. Mai știi, dacă apare Freddy Krueger, cât sunt eu de Rahan în vis tot murdăresc cearceaful. Ce polipii mei e de făcut, să renunț la somn?!
sursa foto

marți, 7 mai 2013

Top 15 obiceiuri nasoale ale colegilor de birou


   De fapt nu e top, ci listă. Eu dau lista iar topul îl faceți voi. Dacă doriți, ovcors. N-au voie să comenteze la obiect boșii, directorii, free lancerii și alte categorii defavorizate de soartă care simulează că muncesc singurei într-un birou. Pe lângă subiect pot să fleorcăie cât vrea mușchii lor. Aici trebe să comenteze profi, numai jmecherii care lucrează în opănspeis. Se acceptă îmbunătățiri, ștersături, tăieturi, îngroșări, suptlinieri.
Cu mențiunea că și eu sunt colegul cuiva, vă ofer lista obiceiurilor nasoale ale colegilor de biou:
  1. - înjuraturile stil "bombănit în barbă, flegmă în iarbă";
  2. - folosirea cuvintelor gen: aci, colo-șa, pacolea, etc; regionalisme, arhaisme sau alte interjecții ori onomatopee dubioase pe care habar nu am cum să le numesc;
  3. - confecționarea bobițelor, biluțelor ori frecățeilor având drept sursă de materie primă celule decedate, prelevate din nas, urechi, păr, piele și unghii;
  4. - descălțatul, schimbarea pantofilor cu mopeți, șosețici, papucei și alți suplinitori pufos-puturoși de pantofiori; 
  5. - împiedicatul, sprijinitul de tăvițele cu documente, târâtul maușilor, spânzuratul telefoanelor, smulsul cablurilor de net din prize și calculator;
  6. - plescăit, râgâit, dat vânturi, adunat flegme din gât în scopul trimiterii lor în stomac, pentru că, deh, nu poți scuipa la serviciu;
  7. - foșnitul pungilor, hârtiilor, lipitul coletelor cu scotch minim un sfert de oră;
  8. - agitatul ca cioara în laț cu texte ca: vai, ce de treabă am, nu-mi mai văd capul;
  9. - rosul unghiilor, făcutul unghiilor, tăiatul unghiilor:
  10. - isterizarea la telefon;
  11. - uitatul peste umăr în corespondență, hârtii, dosare, calculator;
  12. - violarea spațiului personal, atât de adânc încât să-i poți vedea colegului orice coș negru, fir de păr din nas și urechi, iar colegei urmele de ruj de pe dinți;
  13. - folosirea unui deodorant atât de natural și lipsit de toxicitate încât să întrebe seful care v-ați dat cu pătrunjel la subsiori, ori a unuia atât de sintetic încât să suspecteze omul că încercați să-l asasinați cu șpreiul de muște.
  14. - tranformarea biroului în oază de flori de prinzi mucegai, ori altar cu jdemii de iconițe sau căcaturi feng shui;
  15. - sforăit cu capul pe birou, acultatul muzicii la căști și fredonat afon ca o pisică în călduri făcută poștă în pâlnia trombonului.
sursa imagine
 
 

luni, 6 mai 2013

Răpirea din birou, marea şi salata de bloguri


   Da, am fost răpit. Nu de către extratereştri ci de prieteni. De fapt m-au răpit numai pe jumătate că până la Urziceni m-am dus benevol cu autostopul. Perioada cât am aşteptat în plin soare la "Ia-mă nene" mi-a slujit drept acomodare de plajă. Exact, aici vroiam să ajung, la mare.
   Am poposit deci la "Costanţa" oraşul unde respiră confraţii Căpşunarul şi Radu T, precum şi fostul bloagăr a-hipster Arhi, pe care nu-l mai citesc. Zic fost, pentru că dacă eu nu-l citesc, nu egzistă. Glumesc.
   Bineînţeles sunt cu capul, că pe plajă în loc să mă zgâiesc la trupuri goale, citeam o carte scrisă de ăia de la "Fără zahăr" şi mă gândeam la Costel de la Sabroso şi sacii lu' Kirby, ăia de 9 kilograme. Printre alte idei mă frământam ce să aleg la programul de seară. M-aş fi dus la Mall dar îmi era frică să nu dau de fani Mucegai pe acolo. Ostenit de gândit, am amânat decizia pe mai târziu.
   Am făcut un pic de plajă şi o singură baie, mai mult de ruşinea unora mici, pe care îi scoteau mamele din apă numai ameninţaţi cu bătaia. Cu bătaia am fost şi eu ameninţat, dacă nu intru. Degeaba am încercat să zic că puradeii sunt probabil norvegieni rezistenţi la frig, că Jose tot m-a împins în apă.
   Minune, după 5 minute apa s-a făcut caldă, parcă prea caldă! Oricum era ceva în neregulă cu marea la Mamaia în data de 4 mai. Lipsea ceva din ea, cred că algele şi gunoaiele.
   Seara iar mi-am adus aminte de blogări când amicii n-au vrut la Sabroso şi ne-am plantat pe ponton "La Scoica". O salată de bloguri vă rog! Pardon, o salată de rapana. Aoleu, dacă pe chelner îl chemă Costel?. Domnu', vino înapoi! M-am răzgândit, adu-mi pui prăjit, că până prinzi rapanele alea noi plecăm. 
   Nu era Costel, dar ruda era sigur cu el. Când a venit cu ciorbele de vită, a întrebat cui să le dea. 
- O văcuţă pentru doamna asta şi una pentru cealaltă doamnă, a încercat Gogu să îl ajute.
- Două vaci, a concluzionat chelnerul!
   La naiba, cred că am făcut nasolaţie! Povestea asta s-a întâmplat întradevăr la Scoica, dar anul trecut, iar eu nici nu eram prezent! Şi nici salată de rapane nu am cerut. Prefer salata verde, dar sa aibă limaxul tocat mărunt.
   Am rapană la degetul mare de la piciorul mic... Dă careva o aspirină?

duminică, 5 mai 2013

Paste fericite

Să mă ierte credincioşii, dar sărbătoarea Pascală e nasoală. Paştele este un fel de Tândală, o rudă mai săracă şi mai tristă a Crăciunului. Este o sărbătoare cretină în curs de demodare. Îmi întemeiez afirmaţiile pe observaţii atente si pe cunoaşterea cutumelor legate de natura umană.
Dacă pentru toţi băieţii Crăciunul e ăla pe care îl poţi petrece cu gaşca la munte sau la Viena ronţăind o castană, Paştele face recurs la vină şi te obligă să îl petreci acasă cu bătrână şi bolnava ta mamă.
Paştele este o sarbătoare tristă ce cheamă grămezile ca să le spună ultima bârfă dogmală. Este o sărbătoare scumpă deşi nu împodobeşte nimeni bradul, iar miile de străzi întunecoase, arată la lumina lumânărilor adăpostite în pahare de iaurt, ca tot atâtea scene mortuare. Este scumpă nejustificat, pentru că nu merită să cari de la Ierusalim 3 lumânări cu curse charter, când Mama China ne-a oferit la toţi brichete ieftine.
În viitorul imediat, slujba de inviere v-a fi mutată în Biserica virtuală, Facebook.
Veniţi de luaţi lumină! Share, like like!
Hristos a înviat! Acnowledge, share, like like!
PS: am mâncat spaghete cu salată verde, lămâie şi ton. Asta numesc eu paste fericite.

vineri, 3 mai 2013

Moartea în loc de bicicletă


Un năpârstoc de 5 ani din Kentucky şi-a omorât sora mai mică cu o armă pe care o primise cadou.
Daily Mail, titrează că este vorba de o puşcă mică, de calibrul 22, comercializată cu sloganul "prima mea armă" şi destinată copiilor. "Baieţelul era obişnuit sa tragă cu ea", ar fi afirmat medicul legist.
Mama este distrusă cu atât mai mult cu cât afirmă că i-a lăsat singuri doar 3 minunte și că arma era cumpărată de anul trecut și uitată într-un colț. Nimeni nu știa că are muniție în ea.

Păi condoleanțe și felicitări doamnă. Vă felicit că ați contribuit la propagarea visului american. Bineînțeles că dumneavoastră și soțul constituiți o familie minunată și responsabilă, care în loc să-i cumpere mucosului o bicicletă, i-a făcut cadou o armă de foc. Dacă pica cu velocipedul, el sau soră-sa veneau la tine cu un cucui sau genunchi julit, nu cu o gaură în piept. Le-ai dăruit moartea în loc de bicicletă.

După mine asta este încă o dovadă de alienare mintală a omului, calea oablă spre desensibilizare. Când ții in mână un ciocan, toate din jur îți par cuie. Ce respect pentru viață poate avea acel copil? Sunt curios ce a înțeles puștiul din "Bambi" dacă l-a văzut.
Pe când "Prima mea armă" și la noi, că "Prima casă" nu prea a făcut furori?! Apropo, familia americană model locuia într-o rulotă.

"Este un mod normal de viață, și nu este vorba doar de Kentucky rural, ci despre America rurală - La vânătoare, tir și pescuit sportiv se pornește de la o vârsta fragedă", a declarat  judecătorul executiv din Cumberland County, domnul John Phelps. "Nu există, probabil, o gospodărie în acest județ carenu aibă o armă."
Băi, când te gândești că la noi au interzis artificiile, îți vine să zbieri: Ce pocnitori!!!
sursa foto


joi, 2 mai 2013

Tinerii vulcani

Peste băieții ăștia certăreți am dat atunci când cotrobăiam netul în cautarea piesei Radioactive. Ne-a facut cunoștință prietenul nostru comun, Internetu.
Am ascultat piesele ultimului album al celor de la Fall Out Boy până m-a trimis Youtubele acasă. Le-am tocit nu alta.
Pe alocuri pop rok, destul de punk și pretins indie, albumul Save Rock and Roll este o creație destul de omogenă. Are însă câteva piese din alea 11 care or să îți circule prin creier ca trenurile. La mine în cap e deja depou.
Uuau ooo, suntem tineri americani, sălbateci ca niște vulcani dar puțin cam canibali!


PS: Vedeți că videoclipurile pieselor se leagă între ele. Vă descurcați voi, că sunteți băieți mari!