sâmbătă, 31 martie 2012

Aici Buzău, ora Pământului



Astăzi între orele 20.30 şi 21.30 un pumn de buzoieni or să stingă lumina. Simultan minim 60 de lumânări aprinse pe platoul Dacia vor semnala curioşilor că este "Ora pământului". Inventată în 2007 această pseudo-sărbătoare încearcă să tragă un semnal global de alarmă asupra situaţiei mediului şi este total diferită de "Ziua pământului" care va fi serbată pe 22 aprilie. Se spune că se celebrează în peste 135 de ţări dar pun pariu că nimeni nu le bagă cu adevărat în seamă aici în România. Am putea totuşi încerca începând de anul ăsta, poate se simte ceva la factura ENEL.
Vă salut de la Buzău cu degetul pe
întrerupătorul de la lanternă. Dacă la ora aia sunteţi la volan, vă rog frumos să nu stingeţi farurile, că nu vreau sa mor!
Oră fericită Terra şi un buchet proaspăt de lumânări!

vineri, 30 martie 2012

Sinuciderea - încetarea contractului cu viaţa



      Vă asigur că îmi este dragă viaţa. Sunt hedonist, gurmand şi până acum mi-a fost tare bine viu. Deci tema sinuciderii o abordez astăzi doar principial. Când mi s-o urî cu binele vă anunţ. Despre suicid şi eutanasie sunt mulţi gata să ţină prelegeri. Oameni cu studii psihologice serioase, babe bigote, popi moralişti, medici scrobiţi, grămezi de emo şi generaţii de rockeri satanişti au păreri clare şi bineînţeles antagonice asupra aceluiaş subiect. Eu o să reduc modul cum pun problema la minim.
  1. Viaţa mea îmi apartine. N-am cerut sa mă nasc, dar pot sa hotărăsc când să mor. O pot face singur oricând dacă mai pot ţine briciul în mana. Dar ajuns foarte bătrân ori imobilizat trebuie să existe cineva gata să mă asiste dacă aşa îmi doresc.
  2. Pentru naştere statul şi sistemul de sănătate mi-au dat ajutor, ar fi cazul să mi-l dea dea şi ca să mor. N-am nevoie de ajutor de înmormântare. Nu eu, pentru că mort nu-mi foloseşte la nimic. Am nevoie de bază legală şi suport financiar pentru moarte la fel cum am ca să trăiesc.
  3. Sistemul de sănatate trebuie să se ocupe de asta pentru că moartea ca şi naşterea este un act de sănătate. Cercul vieţii trebuie închis acolo unde a început.
Cam atât. Vă doresc viaţă lungă şi moarte scurtă.

joi, 29 martie 2012

Sfântul Catering


Ieri a adus unul vestea că s-a deschis un restaurant vegetarian în oraş. Uau ne-am zis noi, deci există! Ne-am clătit o oră ochii pe pagina de net a restaurantului până să decidem ce vrem iar apoi colega mea a mai bună pune frumuşel mânuţa pe telefon şi face comanda pentru tot biroul. Fain frumos, oameni amabili la telefon, omeni drăguţi şi la livrări, primim păpica, o savurăm cu toată pofta. La urmă am băut sucul primit bonus, am mai lăudat puţin meniul şi ne-am văzut de treburi. Colega cu comanda avea însa o dilemă. Sau dileală? A tot clicuit pe net până a sărit ca arsă:
- Duamneee ştiam io, ăstia cu restaurantul ie adventişti!
- Bine zic eu, şi ce e cu asta?
- Trebuie să-mi întreb duhovnicul dacă e păcat că am mâncat de la ăştia şi ce trebuie să fac!
Pe moment mi-a căzut faţa. Până am căutat-o pe jos, până am fixat-o la loc cu un cui de zambet şui, ea a continuat să-şi exprime angoasele.
- Mi s-a părut suspect de la început. De aia erau aşa amabili la telefon şi ne-au adus mâncarea exact la timp. Culmea, mai era şi caldă! Ca să nu mai zic de sucul ăla suspect... Aşa fac ei ca să te convingă să te treci la ei...
Poc! M-am aplecat iar să-mi caut făţăul căzut sub birou, timp în care am reuşit să mă adun şi să o întreb cât se poate de calm:
- Fato, tu ori eşti proastă?!
Cum ea nici nu infirma, am continuat:
- Bagă-ţi degetele pe gât şi fugi de te spovedeşte! Eşti dusă rău dacă laşi un popă să decidă ce ai voie să mănânci şi de unde. Asta în primul rând.
În al doilea rând ai comandat şi ai primit mâncarea de la restaurant nu de la biserica adventista de ziua a 7-a.
În al treilea rând ziceai că vrei să-ţi petreci vacanţa în Turcia? Aha! Sunt curios ce zmeul meu o să mănânci acolo? O să întrebi bucătarul de la kebab dacă este ortodox, o să-ţi suni duhovnicul să-ţi dea dezlegare la baclava, sau o să ţii post negru 7 zile? Halal vacanţă!
În al patrulea rând oricât de croiţi pe prozelitism ar fi adventiştii, ăştia cu restaurantul ţi-au trimis o sticlă de suc bonus, nu o carte de rugăciuni.
Nu vă reproduc răspunsul ei pentru a fost un amestec de bigotisme tipic babelor de la ţară. Chiar îmi pare rău pentru ea. Este o fată draguţă, absolventă de politehnica, un om tânar şi sănătos, care a studiat ştiinţele tehnice ale secolului 21 dar vrea să se ghideze în viaţă după principiile unor troglodiţi din secolul 1. Prevăd apariţia unor contradicţii multiple ce îi vor face viaţa amară. Între timp sper să-i treacă zambalucii, măcar pentru că morala creştină spune că trebuie să-ţi iubeşti duşmanul. Poate realizeză fără consultarea duhovnicului că între mine şi ea nu există nici un război.
Admin!

miercuri, 28 martie 2012

Abisul prostiei sau stirileprotv.ro


"VIDEO. Primele imagini "din iad". Ce a filmat James Cameron in Groapa Marianelor"


Gata, nu mă mai uit şi nu mai scriu depre ştrile ProTV de acum încolo! Nu are sens.
Voi îl ştiţi pe nenea ăla de a făcut Titanicul cu Di Caprio? Da dom'le, James Cameron în persoană a dat o tură prin Groapa Marianelor, cel mai adânc şi întunecat loc de pe pământ în afară de mintea protevistului. 
Bineînţeles că ştirea a ajuns la tv şi pe net, unde ştirile pro sunt mai varză decât pe sticlă. Au postat ăia o bălărie de articol care începe prost şi se încheie rău. Numai gogoşi de la un cap la altul. Video promis primul în titlu nu există, iar imagini" ar însemna minim 2 poze, că "două ie mai multe". Şi ce primim? O singură poză slabă plus două vorbe fără acoperire şi fără impact. Iadul chiar în ghilimele pus n-are nici o tangenţă cu mediul marin. Ce iad este ăla aşa gol cum însuşi autorul admite că este fosa Marianelor?
Conţinutul stirii: ZERO peticit cu nimic. O adâncime, o infiltraţie şi pomenirea amfipozilor, pe lângă cuvantul "monştri”. Probabil autorului i-au dăunat la copy/paste cele 2 beri băute în timp ce viziona Abisul" lui Cameron. Mă cam îndoiesc însă că ar fi văzut filmul.

marți, 27 martie 2012

Horoscopul păsăricilor


Dragii mei, este cunoscut faptul că fiecare dintre noi are păsărica lui. Prin textul ce urmează încerc să ajut pe cei mai creduli dintre voi să-şi extindă voliera la un stol sau două. Pentru că este primăvară şi hormonii decongelaţi au început să tropăie mai ceva ca viruşii, este posibil să fiu mai agitat la hulubărie decât de obicei. Prin urmare vă rog să-mi scuzaţi păsăreasca utilizată la redactarea acestui text. Avertizez că acest horoscop a fost scris pentru uz astro-sexo-ornitologic exclusiv. Orice asemănare cu persoanele şi păsărelele lor reale este pur întâmplătoare. Păsăricile care consideră acest text ofensator sunt rugate să mă caute respectuos la ouă.

 

Horoscopul păsăricilor 

 

Cioara
25 Noiembrie - 23 Decembrie
O pasăre impresionantă, un model de tărie combinat cu acel mister uşor mistic pe care îl întreţine clasicul negru.
Cioara este genul de deşteaptă mai tare în clonţ decât toate colegele ei. Este neîntrecută în rezolvarea problemelor, îndeosebi a celor pe care le crează fără să te prinzi. Oportunistă din născare, cioara ştie să profite de prima ofertă.
Răspunde la orice provocare şi este stimulată de locuri sălbatice şi cât mai expuse. Deşi are întotdeauna propriul cuib, se viseaza ciufulită pe pătura în padure, la munte sau mare.
Alte chestii.
Supravieţuind în medii definite prin asprime, se simte acasă din deşert până la poli, unde te poate urma la bine şi la greu. Însa vai de cocoşelul tău dacă o superi.
Uneori este văzută ca un simbol al răului.

Egreta
24 Decembrie - 20 Ianuarie
Are un caracter înşelător.
Deşi poate fi o persoană singuratică mare parte din timp, simte nevoia uneori să se stabilească în comunităţi în care să cunoască pe toată lumea.
Se poate împotmoli cu uşurinţă în diverse (mlaştini) probleme dar este destul de puternică pentru a ieşi singură din ele.
Natura ei nesigură o conduce de multe ori în aşteptarea şi acceptarea cu uşurinţă a complimentelor. Egreta îşi urmăreşte prada singură având multă răbdare. Majoritatea sunt sociabile numai în perioada de împerechere, iar unele trăiesc în totalitate izolate.
Alte chestii
Elitismul o face să poarte pălărie când majoritatea preferă broboada. Pe lângă ea orice ai face o să arăţi ca un răţoi. O poţi da pe spate cu o vorba, dar ai nevoie de mai mult de atât ca să o duci în papuris. Dacă vrei să o cucereşti, scoate-o la restaurant şi trateaz-o cu pui de baltă.

Prigoria
21 Ianuarie - 17 Februarie.
O tipă foarte colorată, deosebită şi temperamentală.
Este foarte încăpăţânată şi ţine la părerile ei chiar dacă sunt nişte tâmpenii dezaprobate de toată lumea. Trăieşte în colonii şi îi place să facă cuib în galeriile din malluri unde stă în aşteptarea bărzăunilor pe care îi prinde din zbor.
Are tendinţa de a fi certăreţa şi frivolă. Dacă pune pliscul pe tine îţi scoate rapid gărgăunii din cap.
Alte caracteristici
În timpul sezonului de reproducţie îi plac papagalii cu creastă punk. După ce sezonul de împerechere a trecut îi preferă cât mai gri, chei şi burtoşi.

Rândunica
18 Februarie - 17 Martie
Rândunica este un caracter sensibil şi alert .
Este o păsărică volubilă şi iubăreaţă ce se simte bine în grupuri care îi oferă securitate.
Randunica are nevoia de o ambianţă plăcută în care poate să-şi dezvolte abilităţile creatoare. Are tendinţa de a deveni nervosă şi clevetitoare fără motiv.
Alte caracteristici
Este o pasăre nepretenţioasă, fiind văzută ca un simbolul primăverii şi al fecundităţii. Genul de tipă care îţi va spune că eşti şoim deşi tu ai lăstun. Este foarte sociabilă dar monogamă. Ciripeşte cu toţi, se împerecheză doar cu unul. Ia-o de nevastă şi o să-ţi toarne rapid două rânduri de pui.

Bufniţa
18 Martie - 14 Aprilie
Bufniţa are un caracater puternic ce afişează curaj şi hotărâre, pe întuneric devenind nemiloasă.
Căpăţânoasă la propriu şi la figurat, evită obstacolele cu îndemanare şi pricepere, deşi face treaba mai mult după ureche.
Uneori mai trebuie să fie un pic direcţionata pentru a nu îşi irosi energia aiurea.
Nu îşi construieşte propriul cuib dar foloseşte eficient golurile din mansarda altor păsărici.
Alte caracteristici
Este o pasăre de pradă nocturnă, cunoscută pentru zborul ei silenţios. Te înhaţă din club sau direct de pe stradă profitând că eşti beat cuc şi te târăşte la ea în cuib. Acolo se holbează la tine până ce spui "da" cu ochii la pedichiura ei înfiorătoare indiferent ce îţi cere. Are faimă de vestitoare de necazuri.

Pupăza
15 Aprilie - 12 Mai
Apariţie aparent exotică, pupăza are o fire mândră şi se consideră elegantă chiar dacă miroase suspect la câţiva metri în jurul ei. Are tendinţa de a fi împrăştiată, cu mintea la mai multe lucruri simultan. Se lasă prinsă în lucruri mărunte atunci când nu le percepe destul de clar, chestie care i se întamplă ades. Are o anumită doză de încăpăţânare pe care ea o numeşte determinare.
Alte caracteristici
Deşi zboară bine stă mai mult la mica ciupeală. Specialitatea ei sunt viermişorii care evolueaza la sol. Te atrage cu înfăţişarea ei bogată şi taman când ai impresia ca ai dat lovitura te pomeneşti  în rahat. Pentru că îi place la nebunie să împartă sarcinile cu partenerul, o să te trezeşti clocind ca pinguinul, în timp ce ea îşi plimbă creasta prin magazine.

Turtureaua
13 Mai - 9 Iunie
Iubitoare de pace prin natura ei, este mereu preocupată de lucrurile apropiate inimii sale. Caută şi se bucură de o viaţă modestă dar plină de dragoste, chiar dacă pentru unii ea seamănă a ciulama. De multe ori la turturică se confundă seninătatea cu superficialitatea si detaşarea cu nepăsarea
Având o fire răbdătoare şi adaptabilă, este o păsărică pacifistă care pledează pentru compromis în conflicte. Lipsită de agresivitate devine victimă suficient de des încât să apară suspiciunea că poate îi şi place puţin.
Alte caracteristici
Model de inocenţă, blândeţe şi afecţiune preferat mai ales de guguştiucii sedentari care se umflă în pene dar nu pot pune gheara pe o păsărică răpitoare.

Acvila
10 Iunie - 7 Iulie
O pasăre respectată cu calităţi vizionare, acvila este o fire puternică care îşi reperează şi îşi dovedeşte rapid adversarele. Are o anumită prestanţă, dând dovadă de mandrie şi curaj. Apetitul ei este insaţiabil. Evoluează la înăţtime, caracteristică ce o face incompatibilă cu treburile casnice. Pregateste-ti cardul, că n-ai să vezi acvila aducandu-ţi cafeaua la pat. Vai de amărâtul care îi pica în gheare. Dacă îşi pune mintea, acvila poate transforma orice mascul care se dă condor, intr-un pui de gaină speriat.
Alte caracteristici
Aplecarea ei către ritualurile religioase merg mai mult către descărnare decât spre reîncarnare. Există veşnic posibilitatea să-ţi scoată ochii taman când credeai că ai dresat-o.

Privighetoarea
8 Iulie - 4 August
Privighetoarea se lasă întâi auzită, apoi văzută. Fire aparent modesta are mereu ceva de spus pentru ca îi place să se audă vorbind. Modestia ei nu este autoimpusa motiv pentru care se crede persecutată de divin şi social. Aspectul exterior neispirat ascunde o personalitate explozivă care te poate lăsa fără timpane.
Îi place să fie în acord cu partenerul chiar şi atunci când el nu vrea.
Alte caracteristici
De obicei stă pitita prin baruri retrase sau terase. Genul de singuratică ochelaristă care înainte să ajungi cu ea la cuibărit te lasă fără strop de alcool în casă.
Are mare succes la huhurezii IT-işti si piţigoii emo care n-au vazut păsărica decât pe net.

Dropia
5 August - 1 Septembrie
Un caracter bogat, cald şi masiv, chiar greoi adesea.
Este o plăcere să o întâlneşti sau să fii în preajma ei, desi poate deveni rapid plictisitoare.
Petru ea lucrurile trec în mare viteză, pentru ca este refractară la schimbare.
Are opinii clare şi hotărâte asupra lucrurilor care o fac să intre în situaţii în care alţii nu ar îndrăzni. Este uşor timidă, uneori sperioasă şi nu în ultimul rând posesivă.
Alte caracteristici
Păsărica nevricoasă este dotată cu o vedere excelentă, fiind capabilădeosebească o boema de o savarină prin ambalaj. La început este fragedă şi confortabilă ca o perna de puf, dar sfârşeşte lamentabil prin a semăna cu o saltea de două persoane cu arcurile rupte. Pe lângă ea oricât de solid ai fi tot cocostârc o să pari.

Lebăda
2 Septembrie - 29 Septembrie
Este un caracter fin şi complex. Sub aparentul ei calm şi atitudinea relaxată, se ascunde o personalitate complexată. Chiar şi ce-a mai graţioasă şi eleganta lebădă poate avea brusc o ieşire
temperamentală.
Lebăda pare a candida permanent pentru rolul de prietenă pe viaţă. Pare că înţelege perfect ce simte orice gâscan crăcănat pentru că în copilarie ea a fost răţuşca cea x-sată.
Alte caracteristici
Văzută ca simbol al fidelităţii, lebăda duce ideea relaţiei monogame pâna la aţi scoate din viaţa afectivă ceilalţi prieteni şi chiar rudele. Odată ce a pus înotătoarele pe tine poţi să-ţi iei adio de la mâncarea făcută de mă-ta. Singura ta şansă ar fi să o apuce subit cântatul.

Ciocănitoarea
30 Septembrie - 27 Octombrie
Posesoarea unui caracter dur, muncitor şi foarte perseverent, ciocănitoarea nu se dă înapoi decât ca să-şi ordoneze (minim) ideile, pe care ţi le va expune indiferent cât de nebuneşti ar părea.
Are talent la abordarea problemelor la extremităţi, iar acolo unde nu se întrevăd soluţii ea dă o gaură. Din păcate cultivă un stil de viaţă zgomotos şi expansiv, motiv pentru care în afara de o ciocăneală scurtă nu vă sfătuiesc să o aveţi colegă de apartament şi nici măcar vecină.
Alte caracteristici
Este una dintre cele mai inteligente şi amuzante păsărici, după cioară. Lipsita de misticismul acesteia este totuşi în stare prin lovituri mărunte dar iscusite să-i facă gaură în cap şi buget oricărui papagal.

Codobatura
28 Octombrie - 24 Noiembrie
Este caracterizată prin inteligenţă, spirit analitic şi lipsă de scrupule. Dotată cu minte brici şi tocuri cui, îşi permite să treacă direct prin subiecte fără a-şi pierde cumpătul.
Codobatura este calată pe scopul vieţii ei, fără a se lăsa derutată de schimbările din jur. Este atât de convinsă de capacităţile sale încât uită rapid pe cei care i-au netezit calea spre succes. Pentru codobatură suratele sunt pene căzute din coadă, iar masculii nişte jetoane. Deşi ştie să zboare, prefera să-i zboare pe alţii.
Alte caracteristici
Cuibăreşte în garsoniere pe care i le plăteşte câte un ciocârlan orbit de amor. Este tipul de păsărică în stare să ţi-o ia la cioc în timp ce îşi calculează şansele de
profit în armonie cu indicele euribor.

vineri, 23 martie 2012

Borcanul cu inimi

Iubire,
Îmi este dor de tine bine de tot. Citesc Gargui şi cred ca asta mă face un pic cam romantic. Pe deasupra am mai descoperit şi melodia asta. De la prima audiţie m-am îndrăgostit de ea, mai rapid decât de tine. O tot fredonez prin casă cu vocea mea de privighecioară. Mi-a plăcut aşa de tare încât fără să vreau mi-au trecut versurile ei "adaptate" prin minte. Din păcate a visa este mai uşor decât a povesti, aşa că visului meu liric i-a trebuit ceva vreme ca să poposească pe "hârtie". Au ieşit nişte versuri simpliste dar drăguţe cred eu. Ţi le trimit împreună cu piesa, "un borcan de inimi'" şi un mare, mare sărut!

Piesa


Borcanul cu inimi

Ştiu că nu mai pot face nici un pas către tine
De aşteptări şi regrete am braţele pline.
Ai uitat prea curând că umbra ta nu mai sunt
Şi ai pierdut iubirea ce-am preţuit-o prea mult

Am învăţat să trăiesc o viaţă trunchiată
Iar acum tu mă vrei înapoi încă o dată.

Şi cine te crezi tu aici?
Dând târcoale, lăsând cicatrici
Colectând inimi la borcan
Sfâşiind dragostea noastră în van.
Ai să te îmbolnăveşti de răceala
Pentru că-n suflet ai banchiza polara
Nu te întoarce, nu ai ce să-mi zici
Şi cine te crezi tu aici?!

Aud mă cauţi prin lume grăbit
Dar pentru tine nu mai sunt de gasit
M-am maturizat mult prea tare
Ca să recad vreodată în braţele tale

Am învăţat să trăiesc o viaţă trunchiată
Iar acum tu mă vrei înapoi încă o dată

Şi cine te crezi tu aici?
Dând târcoale, lăsând cicatrici
Colectând inimi la borcan
Sfâşiind dragostea noastră în van
Ai să te îmbolnăveşti de răceala
Pentru că-n suflet ai banchiza polara
Nu te întoarce, nu ai ce să-mi zici
Şi cine te crezi tu aici?!

Iubire a durat mult prea mult
Să mă întorc la al vieţii tumult
Să-mi amintesc cum să pun înapoi
Lumina în căuşul ochilor mei goi
Îmi doresc prea fierbinte să uit
Şoaptele ce au urmat după primul sărut
Promisiunile ţi-au ajuns toate gunoi
Te-ai întors, dar nu mă vei avea înapoi.

Şi cine te crezi tu aici?
Dând târcoale, lăsând cicatrici
Colectând inimi la borcan
Sfâşiind dragostea noastră în van
Ai să te îmbolnăveşti de răceală
Pentru că-n suflet ai banchiza polară
Nu te întoarce la mine; să te văd
Nu mai pot. Pleacă, pleacă de tot!

Şi cine te crezi tu aici?
Dând târcoale, lăsând cicatrici
Colectând inimi la borcan
Sfâşiind dragostea noastră în van
Ai să te îmbolnăveşti de răceală
Pentru că-n suflet ai banchiza polară
Nu te întoarce la mine; să te văd
Nu mai pot. Pleacă, pleacă de tot!

Şi cine te crezi tu aici?
Şi cine te crezi tu aici?
Şi cine te crezi tu aici?

SĂRUTUL

joi, 22 martie 2012

Mutarea pe lumea cealaltă


sursa foto

  De două săptămâni mă roade o mică dilemă. Televiziunile din ţara asta or fi laice sau religioase? Bineînţeles că nu mă refer dubitativ la acele posturi Tv create special drept extensii propagandistice ale unei religii sau credinţe. Mă refer aici la cele naţionale, comerciale, ştiinţifice şi, speram eu, raţionale. Că mai transmit emisiuni de la biserici, de la hramuri, botezuri şi pomeni nu ar fi probleme. Mă intrigă însă certificarea prin Tv-ul aşa zis laic a ideii existenţei lumii postume. Toţi prezentatorii par a şti cu certitudine că lumea de dicolo este reală. La ştiri afli ba că un nene n-a mai putut trai fără femeia lui şi a împuşcat-o ca să fie împreună pe lumea cealaltă, ba că o chinezoaică a vrut să se arunce de pe pod cu copilul în braţe, ba chiar că un tată iubitor şi-a luat copii cu el pe lumea cealaltă înecându-i în lacul de acumulare. 
  Măi să fie, păi în cazul ăsta, astea nu sunt crime şi nu sunt nici sinucideri. Astea sunt pur şi simplu emigrări, sau schimbări de domiciliu. Accidentele în lanţ sunt caravane, pomenile sunt schimburi comerciale ori ajutoare umanitare iar mediumurile sunt telefoane. Dar atunci unde-i ştirea şoc, care mai este grozăvia?! Oamenii pur şi simplu se informeză apoi se mută sau ajută pe alţii să se mute pe lumea cealaltă.
  Ce mă freacă pe mine grija de tâmpeniile astea? Păi mă preocupă puţin traiul pe lumea reală şi viitorul ei. Prosteala promovată la Tv demotivează oamenii. Copii învaţă că pot neglija lumea asta pentru că mai exista una de rezerva, unde nu-i ceartă mă-sa pentru ambalajul de ciungă aruncat pe jos. După ce au fost deja contaminaţi la şcoală cu aberaţii biblice, le mai spală creierii si alde BigotTv ăştia. Adică ce rost mai are să te chinui să faci ceva aici, când există altă lume unde totul este perfect!?
  Doamnelor şi domnilor ştirişti un pic de agnostică profesională nu vă strică. Dacă sunteţi credincioşi dati-vă demisia şi intraţi la mânăstire. Ori mai bine mutaţi-vă pe lumea cealaltă ca trimişi speciali ai televiziunii! Nu uitaţi să ne transmiteţi în direct imediat ce aţi ajuns acolo.
  Aidi pa şi drum bun!

miercuri, 21 martie 2012

Fără bere viaţa e pustiu


Mai ţine careva minte că într-un post anterior hotărâsem să renunţ la bere ca să scap de cele 10 kile clădite pe şale şi burtă? Ei bine, vă anunţ că îmi este îngrozitor de greu să o respect. Adică ce respect nene, când eu o încalc cam odată la trei zile? Cu mâncarea mă descurc onorabil, o am sub control, dar cu băutura am de dus un mic răsbel. Adică cu berea. Vă jur că de când a trecut gerul, vinul fiert a dispărut din meniul meu. În rest pot să fie 5 feluri de băuturi alcoolice în casă că nimic nu mă tentează. Dar berea, berea aproape că o visez cu ochii larg deschişi. Am ajuns să-i aud sunetul căderii în pahar în timp ce dorm.
Astă noapte de exemplu am visat un pahar de bere pe care nu puteam să-l înclin. Tot visul m-am chinuit să-mi transform gura în trompă de furnicar, dar nu mi-a ieşit. Tocmai lingeam condensul de pe pahar când a sunat ceasul.

marți, 20 martie 2012

Dă-mi like că te sparg!


Am văzut la restaurant o famile formată din părinţi şi doi copii măricei. Chiar mă bucuram că puradeii nu zbiară, nu sprinteză printre scaune iar părinţii nu le baga mâncarea cu forţa pe gât. Era totuşi ceva straniu. În timpul mesei toţi patru butonau la mobile fără să vorbească între ei, fără să se privească. Între felul doi şi desert fata s-a înroşit deodată la faţă şi i-a dat un ghiont fratelui mai mic: “am postat poza aia cu ghiocei acum o oră şi tu tot nu mi-ai dat like”. Puştiul a bombănit ceva preocupat de propriul telefon. După nici un minut soră-sa ia mai tras un ghiont: “dă-mi like că te sparg!” Ăla mic, pac şi el un cot. Mă-sa abia a ridicat ochii o clipă cât să zica un: “terminaţi măi!”. După înca două ghionturi contra coate, tatăl a aruncat sec cu ochii în ecran: “bă da' dă-i dracului un like, că nu crăpi!”. Frumoasă familie. Cred că vacanţele lor sunt minunate. Părinţii mai ales mi s-au părut pur şi simplu adorabili. Like, like, like!
Cred că lumea noastră este bolnavă. Suferinţa ei ni se datorează nouă ca indivizi şi mai puţin societăţii. Noi suntem vinovaţi pentru starea societăţii şi nu invers. Astfel plătim tradarea acelor caracteristici care au furnizat speciei umane supremaţia planetara. Nu mai comunicăm, nu mai cooperăm, nu ne mai unim, nu ne mai stimăm. Nu mai suntem specie, nici clan, nici măcar ciurdă nu mai suntem. Nu mai suntem fiinţe sociale cu adevărat, suntem doar nişte simulanţi sociali. Trăim în mari aglomerari, împarţim acelaş spaţiu, respirăm acelaş aer de nevoie, sau mai mult inerţial. Sentimentul de specie este zero, cel naţional este semi nul iar afilierea la clan o întâmplare cu legătură invers proporţională la gradul de emancipare. Azi nici familia nu mai este celula de bază a societăţii.
Toate facilităţile tehnice făcute să ne apropie de semeni mai mult ne dezbină. Avioane, maşini, calculatoare, telefoane, toate astea sunt mijloace rapide de a fugi de ţara ta de neamul tău, de omul de langa tine, de intimitate. Este mai uşor să spui la telefon “te iubesc”sau să trimiţi o feţişoară galben-pupăcioasă pe mess, decât să o dovedeşti. Dacă dragostea este perimată, cred că nici căsătoria din interes nu mai are sens.
Ieri am auzit că unii au ajuns să divorţeze ca să-şi înscrie copii preferenţial la şcoală în clasa întâi. Vai ce act de daruire părintească ve-ţi spune! Le-aţi da şi ăstora un like? Ia mai gândiţi-vă odată!
Merită odraslele de de mai sus sacrificiul ăsta? Nu merită nici ei, dar nici alţii, iar motivul este foarte simplu. Tu îi întreţii. Dacă tu crăpi sau pleci, copilul este aproape pierdut. Oricum, dacă boracul este loază, poţi să-i lipeşti un cap în plus că tot nu va învăţa indiferent la ce şcoală îl înscrii.
Ce exemplu “minunat” de stabilitate familială este acest gest pentru copil? La gimnaziu poate o să divorţezi iar ca să prindă clasa de engleză, apoi încă o dată la liceu. Continuarea logică ar fi ca la admiterea în facultate, propriul copil să-ţi ceară să te sinucizi ca să intre la bursă socială.
Căsătoria este un contract. Dacă tu scuipi pe el ca să fentezi o regulă a societăţii, dai motiv societăţii să te taxeze pe tine ca individ şi să tragă apa dupa asociaţia de indivizi numită familie. Oricum copilul ăstora va avea măcar o lecţie bine învăţată: căsătoria este un rahat iar omul trebuie să se descurce singur.
Din păcate unul câte unul suntem mai uşor de strivit. Am uitat această lecţie de când nu ne mai atacă ursul cavernelor iar bizonii cresc în staul. De sus părem un furnicar perfect ordonat, dar de aproape suntem un mare numar de invizi aflati în mişcare Browniana. Nu mai suntem o mulţime, suntem doar mulţi. Prea mulţi ar putea considera unii. Prima specie inteligentă care ne găseşte în stadiul ăsta ne va ucide fără remuşcări dând cu DDT să scape planeta de păduchi.

luni, 19 martie 2012

Puicuţe fierbinţi la Bucureşti


Fraţilor ieri am văzut cele mai tari şi mai fierbinţi puicuţe din Bucureşti. Stilate, coafate şi cel mai important, total lipsite de fiţe sau inhibiţii, ne-au uimit şi încântat prin bogăţia de rase. Erau prezente la expoziţia din faţa Liberty Center Mall puicuţe asiatice, negrese, europene, nordice, ba chiar şi câteva metise delicioase. Eu şi prietenii mei le-am pozat în cele mai diverse poziţii, ba chiar am pipăit câteva dintre ele fără nici o jenă. Nu ştiu dacă şi ele au simţit asta, dar pentru noi timpul parcă a zburat. Singurul regret avut a fost acela că la plecare n-am putut lua măcar câte una acasă. Cum niciunul dintre noi nu are curte suficient de mare, ar fi însemnat să le rupem gâtul ca să le cazăm în congelator sau în oală.





 Bune rău, nu?!

vineri, 16 martie 2012

Politeţea pufuleţilor


Autobuzul nu este aglomerat dar are toate locurile pe scaune ocupate. Un domn îmbrăcat elegant, ras în cap, foarte înalt, foarte tânăr şi uşor "afumat" crănţăne biscuiţi săraţi pe una din banchete. Ţine între picioare un pahar de cafea de la Mc şi se plictiseşte vizibil. În jurul său lumea butonează telefoane sau ascultă muzică la căşti. Alt domn elegant, foarte înalt dar de vârstă mijlocie, cu semne discrete de argint în păr, se urcă la ultima staţie înainte ca autobuzul să părăsească oraşul. Înaintează pe culoar şi se opreşte taman în dreptul banchetei tânărului cu biscuiţii. Domnul foarte tânăr se uită o clipă la cel mai puţin tânăr şi schiţează o tentativă de a se ridica.
- Domnule, vă rog luaţi loc aici!
- Staţi domnule liniştit, stau bine...
- Haide domnule, aşa cu capul aproape de tavan, ştiu eu cum este... Luaţi loc vă rog!
- Vă rog să nu vă deranjaţi, îmi este foarte bine aici. O să vă fie greu să mâncaţi în picioare.
- A, nu cred. Sunt obişnuit. Pot şi din genunchi. Luaţi un biscuite măcar... Ştiti cum facem? După ce termin biscuiţii, stau eu în picioare şi dumneavoastră jos. Trebuie să pot face ceva pentru dumneavoastră!
- Vă rog frumos staţi linistit. Nu iau loc, multumesc!
- Măcar o cafea, o biscuite?
- Sunteţi foarte drăguţ dar nu pot domnule, mă aşteaptă soţia cu masa.
- Aha şi se supără dacă băgaţi ceva în gură de la un străin?
- Nu dom'le dar dacă biscuiesc nu mai pot mânca toată ciorba. O să creadă că nu-mi place şi o să plângă.
- Ciorbă ciorbă, dar până când?! Haideţi dom'le, un biscuite nu este o revoluţie... Ştiu că îngraşă dar oricum arătaţi bine... E normal să suspine femeile după dumneavoastră. Luaţi loc măcar. Tânărul schiţează iar gestul de a se ridica de pe scaun.
- Bine daţi-mi un biscuite, dar staţi acolo vă rog.
Domnul foarte tânăr întinde punga vizibil fericit. Ambii domni îşi zâmbesc politicos în timp ce mestecă. Kilometrii se scurg însă prea lent faţă de viteza cu care se consumă biscuiţii, mai ales când se împart la doi. Punga ajunge la fund. Rămas fără obiect de activitate tânărul fixează timp nedefinit paftaua de la cureaua domnului grizonat, apoi se foieşte, oftează şi schiţează iar gestul de a se ridica.
- Haideţi domnu' luaţi loc, vă rog eu.
- Lăsaţi că stau bine, am destul spaţiu.
- Haideţi că păreţi foarte obosit. Ştiţi, eu aşa sunt educat, să respect pe cei mai mari... ăă, mai în vârstă decât mine.
- Haideţi domnule că sunt foarte rezistent şi nu sunt atât de în vârstă pe cât bănuiţi.
- Ei lăsaţi că ştiu eu, chiar dacă sunteti bine hidratat cu ciorbe, se vede că aveţi nevoie să vă întindeţi...
- Haideţi domnule, să nu exagerăm. Staţi liniştit acolo că stau bine, n-am probleme cu picioarele.
- Bine, îmi cer scuze, nu cu picioarele, dar cu capul?!
- Poftim?!
- Păi staţi cocoşat, aproape că daţi cu creştetul de trapa de sus. Haideţi domnu', luaţi loc aici!
Deodată doamna de vârstă incertă, foarte masivă şi foarte roşcată de lângă tânăr pufneşte nemulţumită. Bagă telefonul în geanta unde apoi caută febril oftând prelung. Se ridică brusc şi îi pune tânărului o pungă de pufuleţi în braţe. În timp ce acesta priveşte nedumerit punga, doamna apucă de antebraţ pe domnul mai vârstnic şi îl impinge destul de energic să ia loc pe bancheta de unde tocmai se ridicase ea. Li se adresează pe rand cu voce scăzută:
- Dumneavoastră luaţi loc aici fără alte comentarii. Iar pe tine tinere te rog să-ţi mănânci pufuleţii în linişte, unul câte unul. Veveriţa pofticioasă scrie pe ei, da?! Nu îngraşă dar ţin gura ocupată. După ce coborâţi, luaţi-vă o cameră, luaţi-vă de mână, luaţi-vă de ce vreţi voi. Dacă mai aud vreo dulcegărie până cobor, o să sufăr un atac nervos. Gata. Mă deranjaţi cu politeţea şi pun pariu că nu sunt singura deranjată pe aici. Doamna îşi drege vocea şi continuă cu voce tare:
-Există oare altcineva amabil în afară de ei doi, care să-mi ofere un loc, sau rog şoferul?!

joi, 15 martie 2012

Mortul umblător

sursa foto
Am văzut aseară prima serie din The Walking Dead, despre care unii au zis că este o telenovelă zombie. Da bre, este un serial cu morţi umblători, presupus predispus la toate clişeele şi aberaţiile care abundă în acest gen de filme. Treaba este că nu ai timp să vezi clişeele sau n-ai de ce să te agăţi taman de ele pentru că acţiunea curge într-un mare fel. Surprinzător pentru pretenţioşi, serialul nu este despre creaturile care halesc carne direct de pe om deşi ele mişună peste tot. Este de fapt un serial despre oameni şi supravieţuire. Descrie exact acea lume în care The Gogu spune că n-ar vrea să trăiască nici o zi măcar. Este genul de scenariu post apocaliptic în care fantaza Boemul că ar putea supravieţui în munţi cu puşca la spinare şi cuţitul la centură. Lumea pe care au zugrăvit-o filme ca Zombieland, Stake Land şi The Road. O lume în care mai există urme de benzină, mâncare şi hârtie igienica dar ai putea plăti cu viaţa încercarea de a le obţine, iar după chin şi luptă cu hoardele de cadavre umblătoare, ar putea să-ţi tragă un glonte în cap un oportunist oarecare. Pentru că în final, cel mai mare duşman al omului rămâne tot omul.
Deci dacă aveţi stomacul tare, sunteţi puţin masochişti sau curioşi cum se supravieţuieşte apocalipsei, o să vă placă la nebunie filmul. Sunt şi chestii educative în film, de genul: ce îţi intră pe o ureche, iese pe cealaltă dar îţi rămâne şi în cap. Intrebare a cărui spuns corect este târnacopul, o unealtă pe care o veţi vedea folosită des şi eficient în acest film. Cele 6 episoade ale seriei 1 or să curgă sfârâind precum berea pe gât după o zi petrecută în deşert. O să te sperii zdravăn încă odată când o să vezi cât este ceasul. Oricum, timpul petrecut în faţa ecranului merită efortul. Seria 2 a ajuns deocamdată la episodul 12 pe care aştept să-l văd cu un amestec dublu de nerăbdare şi dezolare. Vreau să văd ultimul episod apărut, dar până se toarnă următorul, eu ce mă fac?
Vorba lu' Milogu: nu iegzistă prea mulţi zombii pă lume ci doar prea puţină beutură!

marți, 13 martie 2012

DJ cu ghiocei

sursa foto

Băi voi ştiţi că a venit primăvara?! Aşa zic ăştia la radio. Tot acolo am auzit că martie este luna femeii! Ai să-mi bag mâna! O lună întreagă este dedicată femeii? Deci de asta este primăvara anotimpul depresiei. Bănuiam că multe voci de la radio sunt decuplate de la generatorul de idei, dar aşa de tolomaci nu mă aşteptam să fie. Habar nu au ce este mărţişorul şi ce este cu 8 martie, dar decretează sărbători.Cred că ați observat că majoritatea DJ-lor rămân niște infantili peltici sau graseiați până la moarte. Știți de ce? Pentru că se lasă de școală pe la liceu. Cultura lor generală stagnează la acel nivel sau avansează neglijabil.
Când sunt treji și muncesc DJ-i? Exact – noaptea! Câte facultăți și biblioteci deschise noaptea cunoașteți voi?. Niciuna. Toate sunt deschise ziua, atunci DJ doarme după program. Evident, toți suferă de inversiunea noapte-zi. Ziua dorm, noaptea mixează în cluburi. Ei nu se pot maturiza pentru că lumea lor este o imensă discotecă unde clienții au veșnic 20 de ani.
DJ-ul dezvoltă o adevărată aversiune pentru zi. Bineînțeles că este fotofob. Credeai că poartă ochelari de soare inclusiv în pat ca să nu-l prindă flama? Când tu ești sătul de muncă el doarme; când ajungi tu acasă de la munca, el abia se scoală. Tu te uiți la știrile de seară, el își bea cafeaua și pipează prima țigară.
Sună minunat, fabulos, dar nu este așa. În acest ritm DJ-ul o să aibă mintea și fițele de azi și atunci când va avea ghiocei la tâmple. Hrana nesănătoasă și somnul puțin, furat pe lumină, îl transformă în vampir. Pielea i se decolorează din cauza lipsei de melamină. Toată noaptea suge cola și alcool respirând un smog care face să-i curgă ochii din orbite și celui mai înrăit fumător. Chestia asta îl aduce în câțiva ani la stadiul zombi.
DJ-ul are prieteni doar alți DJ sau interlopi. Trăiește într-o lume în care nu poate cunoaște femei, ci doar pripoane de-o noapte. Ele se schimbă , sunt mereu altele la aceiași vârstă în timp ce el îmbătrânește. Ca un licurici flămând, se orientează pe întuneric numai după ce sclipește mai tare și mai aproape. Iremediabil va sfârși atât de disperat încât se va repezi să facă sex cu o lamă de bărbierit sau cu un chiștoc de țigare.
Vrea careva o dedicație specială? Hei DJ, dă muzica mai moale, apoi anunţă că aprilie este luna bărbatului! Începe de pe data de doi, să nu uiţi!

sâmbătă, 10 martie 2012

Gigi buze reci

- Muah!
- Ţoc, ţoc!
- Bei o bere?
- Beau, deşi n-ar trebui, că sunt ditamai vaca...
- Poftim, îţi aduc pahar?
- Nu nu, lasă că beau aşa, off... Off!
- Ce ai fată de plângi aşa deodată, ţi-e rău?
- Nu fată, dar cum ţineam cutia asta de bere în mînă mi-am amintit de fostul meu iubit.
- Aoleu, nu-mi spune că semăna...
- Ba da tu. Exact aşa era Gigi: rece, se termina repede; la început mă făcea să sughiţ şi la sfârşit să râgâi!
- De-te fă dreacu' că m-ai speriat... Un pic!

vineri, 9 martie 2012

Sunt gras dar mă tratez

 
Băi nene sunt un gras. Adica nu gras, ci rotofei sau mai curând pufos. Am câteva kilograme în plus, pare cel mai corect să declar. La începutul acţiunii de gonflare mi-a crescut doar burta. Cum eram în rest destul de subţirel, prietena mea MD a zis că semăn cu o macaroană care a înghiţit o boabă de mazăre. Acum bănuiesc că semăn a caneloni şi este împosibil de ignorat faptul că mă revărs peste betelia pantalonilor. M-am urcat pe un cântar care mi-a şoptit duios că m-am făcut băiat mare. Am pus zece kilograme pe mine în decursul ultimilor doi ani. Nu vreau să extrapolez unde aş ajunge păstrând acest ritm, aşa că m-am hotărât să fac ceva în privinţa asta. Cu regret ieri am băut numai două beri în loc de trei iar astăzi rumeg mere şi beau apă plată cu multă lămâie. Cică s-ar fi dovedit clar că lămâia slăbeşte. Cred că m-am prins şi cum anume te ajută lămâia să slăbeşti. Mecanismul este foarte simplu. În momentul în care sugi, lingi sau bei suc de lămâie, te strâmbi, te scuturi şi plescăi, chestii care îţi încordează muşchii. Se ştie că faţa are o mulţime de muşchi. La fel are şi mâna cu care o scuturi (am făcut şanţ până la budă de la atâta apă). Şi cum încordarea muşchilor arde calorii adică grăsimi, voila de vezi: slăbeşti! Acum stau şi cuget la o chestie. Dacă mă masez eu direct pe burtă cu lămâia, oare nu se topeşte grăsimea mai repede? Este că nici nu v-aţi inchipuit? Eu da. Profund. Mai rămâne să văd dacă folosesc lămâia întreagă sau felii. Oricum, eu o să slăbesc foarte repede pentru că mă piş mai des şi mă strâmb mai tare decât Doru Octavian Dumitru, Jim Carrey şi Rowan Atkinson puşi la un loc.
De sunt gras sau aberez
Cu lămâie mă tratez!

sursa foto

miercuri, 7 martie 2012

Test final


Vă mai aduceţi aminte pregătirile pentru propria nuntă? Eu clar nu o să uit niciodată ajunul nunţii mele. Când viitorul tată socru s-a uitat prima dată la mine am crezut că este chior. Părea că părul, tatuajele şi piercingurile mele îi intrau în ochi. Iubita mea însă mă susţinea ori de câte ori mişelul ataca sub centură. Până la urma babalâcul a părut să accepte că sunt băiat ok. Cu viitoarea mamă soacră am dat la pace rapid turnând împreună un chec, dar mai rămăsese un membru al familiei de lămurit şi anume fratele ei. Băieţii înteleg despre ce vorbesc aici. Fratele miresei este ăla care-ţi poate învineţi un ochi dacă tac-su e prea ramolit. Fratele miresei îţi poate săpa poziţia în familie, îţi poate diminua zestrea sau te poate chiar lăsa fără ea. El îţi poate zgâria maşina, bea cota de vin şi mânca jumătatea de porc păstrată de ăi bătrâni pentru soră-sa. Pe scurt, fratele miresei te poate face din cumnat erou un mare zerou. Dacă nu-l pui cu botul pe labe sau nu reuşesti să-l cucereşti din prima, te procopseşti cu un inamic clasa întâi. Ei bine fratele iubitei mele este un ticălos bine clădit, cu zâmbet de actor care umbla întotdeauna în cei mai imposibili tăiaţi şi tociţi jeanşi. Pentru el cuvântul chiloţi nu exista. Iniţial nu am băgat în seamă că se tot freca de mine taman când nu era nimeni prin preajmă, sau că scăpa obiecte numai prin dreptul meu. Totul mi-a devenit clar în preziua nunţii când m-a surprins singur în casa socrilor în timp ce restul familiei era plecat să facă ultimile cumpărături. Fără a pierde timpul cu delicateţuri mi-a spus făţis că mă place şi că vrea să primească şi el o singură dată ceea ce soră-sa o să aiba la discreţie viaţa toată. Am rămas şocat, nu puteam vorbi. Şi-a aruncat cămaşa spre mine şi a luat-o alene către dormitor unde a zis că mă aşteaptă să-l urmez. Am înţepenit, uitându-mă după el cum urcă treptele. Renunţase între timp şi la blugi. Am rămas momente lungi încremenit apoi m-am întors hotărât spre ieşire. Când am deschis uşa uitându-mă după locul unde-mi parcasem Dacia, o grindină de aplauze s-a revărsat peste mine. Socrii cu iubita şi cu toate neamurile şi vecinii lor mă aclamau. Tata socru a ţinut înlăcrimat un mic discurs în care mă felicita că am trecut cu bine acest ultim test. La finalul cuvîntării şi-a declarat convingerea că o să fiu cel mai fidel şi corect şoţ pentru fica sa, apoi mi-a urat încă odată bun venit în familie.
Slavă cerului că întotdeauna îmi păstrez prezervativele în maşină!!!