- Salutare Mister!
- Salutare bucătăreaso. Rar mai apari!
- Am fost în oraş. Ca de obicei am plecat devreme.
- Şi tot ca de obicei fară mine.
- Tu eşti omul producţiei. Azi am produs şi eu nişte amintiri. M-am întalnit cu unul, tot un fost ...
- Vai ce mişto!
- Era cam violent în sex. Am stat de vorbă doar în părculeţ. Cred că vrea să reluăm. I-am zis că dacă nu simte ceva, mai bine pas.
- Cât de violent era, îţi rupea dresurile?! Ori este ăla de te băga cu capul în şifonier?
- Da, adică nu pe mine, pe alta a băgat-o cu capul în vestiar. Din ăla metalic. Era aia cucuiată toată.
- Hi hi, foarte tare! Deci ţi-a propus să aprindeţi candela iubirii din nou?
- Ei, vrea să mai bem cate o cafea împreună. Însă, ştiu eu că toate de la o cafea din asta pleacă. Aşa se brodea. Ne găseam întâmplător, mă invita la un suc sau cafea şi el bea coniac.
- Pai nu ziceai ca îţi dădea să bei, ca să-i cedezi? El bea, dar tu?
- Şi eu, mai cu sila mai cu mila, beam şi după urma dezmăţul. L-am tot evitat pentru că mă simţeam folosită. La început cu mine nu facea nimic şi cu alta s-a culcat Eram tânara, bella şi vroiam şi eu sa fiu...mă intelegi. Dar nu o făcea. Mi-o dădea doar la cioc. Şi cu o ţiganca dotată pe care o cred pe cuvant...s-a ars!
- Femei cu paloş, jamaicance de cauciuc! Şi tu ce ai facut?
- Am fost acasă şi i-am reproşat că mă ţine de proastă. Oricum îşi făcuse legături (periculoase?) aşa că m-am deşteptat. Nu mai vroiam să fiu folosită.
- Ce fel de legături?
- Cu alţi interlopi. M-am convins în cele din urmă că nu se merită şi s-a terminat. Dar ştii tu, convigerile sunt făcute să se încalce.
- Aşa că azi te gândeşti sa reiei povestea. Părerea mea...
- Nu ştiu. Părerile...hm, toţi avem câte una, ca şi cu cururile, toţi avem câte unul.
Oricum cu violentul nu mă întâlneam foarte des. O făceam când simţeam nevoia să trăiesc intens, sau senzaţii tari, cu toate că de formaţie sunt mai mult senzuală. El mă trata ca pe o decapotabilă dar eu eram mai mult family decât sport. Uneori îl doream foarte tare şi când apărea mă lua o spaimă de vroiam sa mă întorc. Ajungeam la uşă, deschideam şi nu se repezea din prima. Avea tactica lui. Întâi serveam ceva, apoi vorbeam, si după urmau mângâierile, apoi tăvăleala. Şi culmea, eu începeam. Mai ales când era vara şi stătea la bustul gol, îl ciupeam. Îl ciupem de sani şi spuneam "nu eşti tu iubitul meu". El se uita la mine şi zicea: "lasă textele, ştiu că mă vrei!”. Însă refuzul meu îl aţâţa.
- Deci povestea a durat mai mult de un anotimp?
- S-a întins pe ani, dar adunată hai să zicem că ne-am văzut două luni consecutiv. Ajunsesem atât de departe încât l-am chemat să bem ceva, ştiind că întâlnirile cu el se termină rău, cu mult sex. Iar sexul musai era îmbibat în sticle de alcool. Urma plăcerea unită cu durere şi umilinţă. A doua zi îmi dădeam palme că iar i-am cedat. Nu ştiu dacă mai vreau să retrăiesc asta. Poate o să fie altfel, că m-am mai şcolit. Dacă acum rezist? Dacă-mi place o dată, o să mă prindă iar de proastă. El mă vedea ca pe ceva sexual, ca o jucarie. În timp ce o făceam era josnic, violent, brutal chiar. Şi peste toate, sexul ţinea mult. Aş fi stat, aş fi răbdat dacă ţinea mai puţin. Dar dura foarte mult. Imi prindea mâinile şi mi le sucea. Se urca pe mine, găsea o poziţie în care nu puteam face nimic şi mă toca. Îl aud şi acum. Iţi place fă, îti place? Na fă! Şi dădea, dădea de nu se mai termina. O adevarată maşină de cusut. De aceea evitam să-l vad (prea) des, însă mergeam să-mi iau porţia de andrenalină regulat la două-trei luni. Aproape uitam, când iar ne întâlneam pe strada în mod întamplator. Mă invita la un coniac şi aterizam din şpagat direct în pat. Îl evitam cateva luni, un an, apoi iar recidivam.
Parcă-i un blestem.
Şi când mă gandesc cum ne-am cunoscut, că eu pusesem ochii demult pe el. Acum douăzeci de ani eram undeva pe la gară. Veneam din sensul opus şi am văzut că avea nasturii de la pantaloni descheiaţi. I-am atras atenţia şi m-a invitat la o cafeluţă. El a băut coniac, coniac care s-a lungit până ne-am trezit acasă la el. Acolo ăsta se urcase pe mine, dar eu, "nu şi nu"! El incins: "ştiu că-ti place, nu mai fă pe mironosiţa ". Nu s-a schimbat nimic. Eu Virginia Wolff, el Crazzy Loup. A doua zi dormeam. Cred că a sunat pe cineva să-i ceară părerea, că a mai venit unul să mă vadă. Era în trecere, chipurile intra la serviciu. Când a intrat tipul ăla în casă cu pretext să-i ceară ceva, a spus "dulce mai este copila asta", de unde a apărut ?
-Ei, dulce pe dracu, nu vrea sa o fur!
-Acuma şi tu...las-o mai uşor!
Eu mă făceam că dorm. Celălalt arăta bine şi nu stiam cum să fac să întreb cine-i. Am mers împreună în vizita la el pe urmă. S-a lăsat cu mâncare, băutură dar cu sex nu, deoarece tipul era căsatorit şi era şi soţia lui.
Acasă iar nici de-a dreacu' n-am vrut să mă footez, că mă gândeam la ăla. Ce bărbat frumos! Eu m-am îmbrăcat şi am plecat. Pe violent după faza asta l-am mai vazut de câteva ori doar pentru că aveam nevoie de un loc unde să dorm dupa ce mergeam la discotecă. Odată era la muncă aşa că am mers de i-am cerut cheile. M-am dus acolo cu un prieten, doar prieten, pe cuvânt. După zbânţuiala din disco am băgat somn ca valizele uitate în gară. Ăla s-a trezit înaintea mea şi s-a roit. Cand a venit Conu Violentu' de la muncă m-a luat tare. Aha, cu Dinu te culci dar cu cu mine nu! Ce mă durea mai tare, era faptul că nu mă credea. De fapt nici nu trebuia să conteze; nu-l iubeam şi nu o să pot să-l iubesc vreodată. Dar s-a impus atât de agresiv în faţa mea şi i-am cedat controlul aşa de uşor încât îmi venea să fug. Şi acum mă tem de el. Şi atunci de ce-l caut de fiecare dată oriunde aş umbla? Simt că el trebuie să ştie tot ce fac, deşi nu am fost niciodată iubiţi cu adevărat. Era doar plăcere animalică.
Ştiam de atunci că pentru el erai bun dacă stăteai să-ţi facă ce vroia el. Acum după cinci ani, am încă emoţii când îl sun. Eu aia care eram dezinvoltă şi mă comportam naturel, de ce-l căutam, de ce îl mai caut? De proastă, o să zici tu. Cât poate să însemne această relaţie, aceasta pseudo-relaţie în care nu l-am urât dar nici iubit?! O fi ceva gen întoarcerea fiului rătăcitor? Nu contează, important este ca există! Dacă ăsta-i epilogul, vom vedea!
Acum ies dragule! Maine trebuie să munceşti. Cineva din păcate pentru tine, trebuie să plătească şi taxe. Pentru că, toate lumile trebuie să munceşti, ca să avem ce să mănânc.
Noapte bună puişor, somn din hulă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII MUCEGAITE