duminică, 25 decembrie 2011

Moş Crăcilă

Cică încrucișarea dintre Moş Crăciun şi Moş Gerilă, l-a născut după decembrie 89, pe Moş Crăcilă. Dar el exista mai de mult, cel puțin pentru mine şi frații mei mai mici.
L-am cunoscut bineînțeles de Crăciun, ca n-apucaseră bolșevicii să-l boteze Gerun!
Ajutam bucuroşi părinţii să-şi facă bagajul, ca plecau la tara să dam noi chef nestresați de cicălelile lor. Majoratul este una din rarele ocazii din viaţă, când părinţii acceptă, chiar dacă, cu inima îndoită, că trebuie să te faci muci de capul tău şi că zugrăvitul unui apartament nu-i un capăt de tara. De altfel noi eram trei iezișori cuminți pe care-i sperie mai degrabă scufița, decât lupul, şi care în afara de sport, colectam în carnete numai note de 10. Săraca mamă, habar n-avea ce zice, când se lauda ca feciorii ei sunt frumoşi şi cuminți ca niște fete mări. Tata în schimb, nu se mândrea de loc, ca prea eram speriați de bombe când glumea ca ne duce la curve. Dar nici el săracu' nu știa ce-i rezerva viitorul. A trebuit să vină Moş Crăcilă, să aibă bietul om, primul concediu medical din viața lui. In seara aia, a verificat sceptic lăzile de pepsi (exista, da' pe sub mână) şi damigeana de vișinată, dar s-a liniștit când i-am explicat ca fiecare invitat, o să vină cu cadouri cu dop.
Când Niki a văzut Dacia albă dispărând la capătul străzii, a început brusc să plângă. El e cel mai mic şi cel mai sensibil dintre frații mei mai mici. Dany, l-a luat după umeri şi l-a întrebat ce are. Aia era, ca n-avea! N-avea timp să se pregătească, că are o barbă de înmormântare, că mai are o mulțime de telefoane de dat, de pregătit punch-ul şi….Lasă frăţioare, că ne ocupam noi; dai drumul la baie şi fa-te fresco. A plecat înnodând scuze către mine; că-i majoratul meu şi că nu trebuie să-l protejam, că el…într-o oră este gata şi ne ajută….Eu şi Dany, am pufnit în râs; dacă nu-l scoatem noi din baie, o să facă şi revelionul acolo. Ne îmbrăţişăm şi sărim în sus de bucurie: liberi, în sfârșit!
Revizuim împreună planul de bătaie şi purcedem la executarea primilor paşi. Târâm mobila pe lângă pereți, împachetăm covoarele, iar în pauze devalizăm rezerva de atenții, ca să fumăm şi noi o țigară bună. Dany arunca rotocoale de fum spre tavan şi se uita cum se destramă.
-Dacă lucrurile merg prost, o să mâncăm sarmale, o să bem vișinata şi o să facem laba!
Copilul ăsta are ceva înfricoșător în el. Dacă n-am semăna fizic atât de mult, nu l-as recunoaşte drept frate. Eu îmi serbez majoratul, dar este cel mai mătur dintre noi.
Apa de la baie curge de mai bine de o ora şi mă simt dator să-l verific pe Niki. A ajuns la capitolul bărbierit total, arată perfect, dar are nevoie de o a doua opinie. Se apleacă cu spatele spre mine şi-mi expune fundul . Cercetez rozeta cu ochi critic, îl mângâi ușor între fese şi zic:
-Eşti bombon, bebe!
-Am ceva probleme cu puful de pe faţă, că ceara mamei e îmbâcsită rău!
-Eu zic să-l laşi, că nu se vede nici măcar cu lupa; scurteaz-o că are şi Dany treabă, ca să nu mai spun de mine!
-10 minute, atât va mai cer, ca trebuie să fac o clismă, doua!
-Dacă nu termini cu baia în 20 de minute, îl trimit pe Dani după tine cu biciul!
Dany este pământiu la faţă şi respiră tremurat; cicatricea de pe buza superioară i se zbate ușor.
-Au dispărut cofrajele de oua; înnebunesc de draci! Unde puii mei le-a pus mucosul ăla mic, că-i sparg faţa.
-Dany boy, de câte ori să-ţi spun că între noi, practicarea talentelor este înterzisă. Dă-le încolo de cofraje, le găsesc eu!
-Mai stă mult în baie, că trebuie să-mi aranjez unghiile?!
-10 minute, mint eu! Şi fă-ţi unghiile în bucătărie că nu te mai poate surprinde nimeni. Să deschizi geamul, că altfel mâncăm sarmale cu miros de superglue.
Mă precipit pe scări până la subsolul blocului şi răscolesc toată boxa fără succes. Cofrajele au dispărut; probabil le-au luat părinţii la tara. Vânzătoarea de la aprozar cedează neașteptat de repede, doar după câteva apropouri şi intru în casă cu un maldăr de cofraje.
-Ia frate, mișcă-ţi curu' rapid, că-i târziu.
-Să te fiut; cum puii mei vrei să lipesc cartoane pe pereți cu unghiile astea?
Îmi feresc ochii din calea extensiilor lăcuite în negru şi dispar în dormitorul nostru. După ce pierd o oră şi un borcan de aracet, îi întind tubul de spray lui Niki
-Decorează budoarul, da' vezi să nu-l transformi în căsuţa din poveşti. Dau târcoale nehotărât pe lângă uşa băii. Din interior nu se aude nimic. Intru fără să bat şi Dany se încruntă la mine. Stă gol şi zvelt ca o statuie grecească în cada golită de apă. Picături de sânge i se preling pe faţă. Mă uit la penisul lui erect şi mă apuca furia:
-Unde-i struna, de ce sângerezi şi de ce mama mă-tii te lăbăreşti?
-Dacă mai zbieri la mine, ai să sângerezi tu mai abundent! Mi s-au astupat găurile din sprânceană şi alea din urechi! Şi cum rahatu' meu, vrei să probez struna, cu drâmba nesculată?!
-Întoarce-te, zic eu neconvins!
Îi cercetez spatele şi oftez ușurat:
-Vino încoace! Îl iau în brațe şi îl strâng cat pot de tare. El se destinde şi mă mângâie pe par.
-Hai treci pe buda să te tund şi să te rad! Se întinde peste mine şi din bazinul veceului scoate o trusă de plastic. Mă așez confortabil şi el mă cojește expert, ca pe un măr. N-aş lăsa pe nimeni altcineva, să se joace cu briciul pe beregata mea. Privește din când în când revista de pe etajeră şi apoi mă contemplă satisfăcut:
-Eşti băiat gigea, câteodată sunt gelos pe frumusețea ta! Ti-aş pune-o odată!
-Ia da să vad modelul! Băiete, ţi-ai ratat cariera! Hai să te pup!
-O sugi; frizer să te faci tu, cocotă masculină ce ești!
Îi pleznesc o palmă peste buci, de-i rămân urmele degetelor înroşite pe piele, iar el izbucnește în ras.
-Uite altu' de şi-a ratat vocația! Hai ca ies să te speli.
-Stai şi termină-ţi treburile, dar să nu te uiți la mine, ca sunt pudic!
Hohotele de ras îl aduc şi pe Niki. Se uită rugător la mine:
-Îl laşi pe Dany să-mi pună şi mie cercei? Măcar unu' în stânga!? Nu? Sunteți niște egoişti... narcisiştilor!
Râdeam de câteva secunde când s-a auzit soneria.
-Cât e ceasul? întreb eu disperat. Niki, du-te şi vezi cine e!
După câteva secunde de linişte auzim:
-Ho, ho, ho… Merry Christmas, ho, ho, ho!
Tragem şorţurile pe noi şi ne alăturam în hol, unui Niki cu ochișorii rotunzi de uimire. În dreptul uşii de la intrare stă…Moş Gerilă! Crăcănat cu picioarele încălțate în cizme de cauciuc roșu, călăreşte pe un sac imens şi grohăie bahic de sub un maldăr de vata, care-i ascunde moaca.
-Aţi fost cuminţi copii? Ia veniți voi şi stați pe rând, la Moşul în pu..oală, să-i spuneţi câte o poezie! Hai, nu fiți sfioşi cu Moşu, ca v-a adus cadouri multe şi…hai Niki, vrei să fii tu primul?!
Ne bușește pe toți râsul; eu însă, râd cam strâmb. De unde puii mei ne știe travestitul asta numele?
Niki se aşează cuminte pe genunchii Moşului şi începe:
-Poeşie poeşie, pu...oala mia, ie de hâltie!
-Oho, ho, hoooo…ești peltic puiu', şi pe deasupra şi obrăznicuţ? Atunci să-ţi deie Moşu', un costum de mariner!
Niki dispare fericit să-şi probeze cadoul.
-Dany, hai la Moşu să te cântărească; bănuiesc că lanţurile alea sunt greeeele…
Frățiorul meu arunca săgeți cu otravă de sub sprâncene şi se trântește peste picioarele Moşului.
-Ah, am zis eu ca ești greu, da' nu m-am așteptat să fii aşa violent! Ia recita tu ceva!
-Afară-i frig şi înnorat, în soba arde mama; de lustră tata-i spânzurat; iar eu mă tai cu lamă!
-Oooo…ce poezie frumoasă… ia de colea o pereche de cătuşe să mă ţii minte!
Dany se încruntă şi mai tare, dar ia cutia şi dispare după Niki.
-Geany, ai rămas la urmă, deşi nu ești niciodată ultimul! Știe Moşu' ce-ţi bucura inimioara şi ție. Dar mai întâi trebuie să-l bucuri cu o poezie…
-De-mi dai iubirea ta fecioară; de-mi dai bobocul ce în trupul tău scânteie; te voi aduce-n pragul fericirii şi fericit te voi iubi mereu, femeie!
-Opa..?! Şi Moşu care credea ca ţi-ai dori un Jean Paul Gautier….nu-i nimic, primeşti parfumul, după ce-l pupi pe Moşu, ca şi cum ai fi tu, femeie!
Rahat, pentru parfumul asta l-as pupa cu limba şi pe Belzebut. Mă întind spre Moşu'; Moşu' se întinde şi el, dar pe gresie. Mă uit plin de spume la boxul ghintuit din pumnul lui Dany:
-Ce făcuşi coae; l-ai omorât pe Moş Gerilă!?
-Bulangiu' dracului; ăsta e Moş Gerilă cum sunt eu Ana Karenina! Nu-i mort, că ştiu eu cum să-mi dozez loviturile! Ăsta e un escroc, ceva din ăia de acţionează la pont. Ce puii mei crede el că e aici; casa caprei cu trei iezi?! Hai să-l dam de-a dura pe scări, să-i sară proteza babalâcului!
-Ai chelit la ouă şi ai dat în mintea lui Niki? Dacă-şi rupe gâtu', s-a dus dracului cheful nostru! Ajuta-mă să-l pitim undeva, că trebuie să apară invitaţii; frumos cadou mi-ai făcut de ziua mea!
-Moş Gerilă, eu….ce pu... oala mea ați făcut măi, l-aţi omorât pe Moşu'?
-Şezi mumos Goe, că Moşu' doarme, după ce i-a cântat Dany cu boxu' la ureche!
-Da de ce… ca ne adusese cadouri frumoase?
-Moş, Moş, da' i se sculase drâmba când mă ţinea în braţe şi tocmai se pregătea să-i bage mâna-n sân, la ouă, şi limba pe gât lui Geany, când l-am liniştit eu.
-Dacă vrei să știi, eu eram ala de se pregătea să-l caute de carii cu limba!
-Am zis eu că unul care-şi învaţă fraţii mai mici cum să facă o labă să dureze o oră, nu-i întreg la scufiţă! Hai în puii mei să dosim sacul asta de băşini, că trece timpul.
-Da' zicea că are cadouri în sac, nu băşini…
-Niki, băşini ai tu în tărtăcuţa aia şi dacă nu pui mâna pe un picior de moş, te las eu pe tine, fără una din două! Mişcă-te Geany, nu sta să te uiţi ca bou'-n ţeavă!
Preiau comanda, că la tactică stau mai bine decât la practică:
-Îl împachetăm în covor cu părul înăuntru, ca să-i ţină de cald, deşi balconul este închis. Nu îngheaţă sigur, că a băgat ceva trăscău în el, după cum pute. Niki, ia sacul şi fă-mi un inventar, pe hârtie. Să nu uiți ceva, că-ţi dau să bei încă 3 kile de apă, după alea de le-ai băut până acum.
Ne mișcăm ca la un test contra cronometru şi după ce săvârșim şi trebușoara asta ne mai facem cate un dus, ca Moşu' era de-o tona. Mă dau cu parfum, şi mă simt de mii de lei. Mă echipez, apoi îmi chem fraţii la inspecție:
-Niki, pune suzeta în buzunar şi să n-o scoți de acolo decât dacă cere cineva; Dany, scoate-ti mâinile din buzunar, că-ţi roade drâmba, frumuseţe de unghii; eu cum arăt?! Să nu spuneți Gigel sau Gigea, că vă înlocuiesc Durexurile cu prezervative ruseşti!
Ne potolim râsul şi dăm o tură prin casă. Budoarul este luminat de veioze cu becuri vopsite roșu, în ton cu cofrajele care par o tencuiala rubinie. Roşii sunt şi așternuturile din atlas, roşii draperiile şi tot roșu mă fac şi eu când descopăr Mayak-ul trântit pe podea.
-Care ai comis-o, care ai stricat Mayacu'?
-Ete ia-mi curu' la lins, că dacă nu săream io, îţi lărgea Moşu' rozeta!
După doi zdupaci, trăsniți în carcasă, mag-ul începe să urle! Lucru rusesc frate; s-au gândit frații noștii sovietici, ca pe lumea asta, exista şi urangutani ca Dany.
Sufrageria este luminată ca ziua, să moară Ceaşcă de necaz. Paharele stau frumos aranjate în piramide, așteptând șampania; teancul de farfurii stă în așteptarea bunătăţilor din import, iar bolul….Aoleu!
-Punchu', să nu-mi spune-ti ca este pe foc şi acum, ca va belesc!
Trăiască comunismul, că numai el a salvat specialitatea fraţilor Corvin, prin oprirea miraculoasă a gazelor, în prag de Crăciun. Ne luăm jocul cu câte o cană şi ne așezăm liniştiţi la o țigara.
-Pot să iau şi eu una, va rog…promit ca mă spăl de 3 ori pe dinți înainte să vină musafirii! Ochi puştiului licăresc plini de speranța, dar n-am chef să risc:
-Mai târziu, după ce se ameţeşte lumea, poți să fumezi una; copii nu fumează, ai uitat?!
Bing, bang!
Sărim ca arşi la ușă şi primele doamne, întră îmbujorate de ger, înfofolite în blănurile lor scumpe, cumpărate de soți impotenți. Ne pupă, adulmecând avide aroma trupurilor tinere şi roșesc fals pudice, când eu şi Dany le ciupim său le dam cate-o palmata la fund. Depozitez blănurile peste covorul de pe balcon, aşa, ca să fiu cu inima mai uşoară, apoi uit cu desăvârșire de Moş Gerila.
O doamna imensă, îl mângâie pe creștet pe Niki şi-l întreabă dacă a fost cuminte. El o privește ca un căţel cerșetor şi doamna ii da o punga cu bomboane. Număr clientele şi descopăr una în plus. Mă duc glonț la ea şi o întreb dacă vrea să-i dau un punch. Ea bâiguie un nu încurcat şi patinează cu ochii către Dany. Apare un casetofon; o bijuterie cum am văzut doar prin Burda. Muzica destinde atmosfera şi primele pocnete mă anunța ca bufetul s-a deschis. Femeile sunt niște creaturi minunate; prin bunăvoinţa lor îmi serbez majoratul cu 0 cheltuieli. O mâna micuță şi umedă mă trage în hol.
-Arăţi minunat Ioana şi compleul ăsta îţi vine turnat!
-Minţi minunat dragul meu, dar nu pentru complimente te-am răpit….
-Vrei să mergem în budoar său la hotel?
-Voi bărbaţii, numai la asta vă stă gândul…vroiam să-ti urez la mulți ani, şi să-ti dau cadoul.
Iau plicul şi îl duc la nas
-Poezii parfumate, de Bălcescu, râde ea! Dispare rapid, când Măria mă răpește, cică pentru o clipa. O fi pentru ea clipă cele cinci minute în care reușește să-mi scoată cămaşa din pantaloni sub pretextul ca vrea să probez cadoul ei. Privește satisfăcută abdomenul lucrat, şi-mi adulmeca ombilicul. Ii bag o măna pe sub bluza, dar nici ea nu vrea să mă urmeze în alcov. Mă duc glonț în bucătărie şi beau 3 căni de apa pe nerăsuflate; dacă n-am grija la hidratare, până dimineață o să fiu stors ca o lămâie.
Se pare ca cineva a spart gheata, că nu-l văd nicăieri pe prâslea. Sau fumează ca porcul în baie? Ciocănesc şi întru în baia goala. Dau la o parte falsa ventuză-cuier şi privesc prin vizor. Nu trebuie decât să vad, textul îl stiu pe dinafara pentru ca eu l-am compus:
-Vrei să fii mămica mea?
Doamna opulentă se înmoaie ca untul la soare şi se prăbuşeşte suspinând pe pat.
-Mami, mă laşi să-mi culc fruntea pe pieptul tău? Pun pariu ca vocea lui Niki ar stârni lactație şi unei babe de 90 de ani. Se culcuşeşte pe balcoanele imense şi începe să smiorcăie:
Mi-e dor de țățică; am fost înțărcat de la 2 luni şi visez mereu ca sug! Scoate suzeta şi ţocăie, privind cu jind decolteul cocoanei. Băgai-aş ceva în dos... i-am zis să n-o scoată decât dacă cere clienta; îl învăţ eu minte după ce iese. Na, că aia a muşcat şi aşa momeala! Își scoate un sân; go get'em Ţâcă! Ah, e tătic la treaba asta, n-am avut ce-l învăţa. Al doilea sân ţâşneşte scos de mănuțe febrile şi cucoana se începe să se dezbrace de bluza.
Un ciocănit mă scoate din baie şi revin după vre-o cinci minute. Niki este gol pușcă şi poți jura că n-are mai mult de 10 ani când el are 14. Se întoarce cu fundulețul la doamna şi-i cere să-i pună termometrul. Aia nu rezista mai mult de 3 secunde şi-l săruta pe o buca. În 10 secunde îl spală cu limba în anus şi îl întoarce cu faţa în sus. Dacă ti se școala, nu te las să fumezi pana la 18 ani, ii promit eu, dar el se comporta exemplar. Cucoana admiră netezimea pielii, cocoşelul alb şi ouţele micuţe. Se dezbrăca în timp ce-i mângâie burtica şi încremenește.
-Ma..miii…ce-i aia? Cred că-i fleaşcă, fiindcă-i tremură picioarele când încalecă peste trupul firav. Nu mai trebuie să mă uit, ca am treaba. Ioana mă prinde de gat în fata uşii şi-mi strivește buzele cu un sărut prelung. Mă împinge în camera părinţilor, care-i acum copie a uneia de hotel. Mă decojește ca pe o banana, îngenunchiată peste pantalonii făcuţi colac la picioare mele. O admiră îndelung şi o linge ca pe o acadea mult râvnită. Pentru ca este în semi erecţie şi-o vâra pe toată în gură şi începe să sugă cu nesaţ. Pe măsură ce sângele îl umple, organul i se deşiră printre buze, până nu rămâne decât glandul. Am muncit mult ca să-l aduc la dimensiunile astea. Dany n-a avut nevoie, dar eu am testat pompe cu vacuum şi zeci de balsamuri.
-Mmm. neam. zi…uaa!
Stiu ce vrea, trebuie să-i recit o poezie în timp ce ea imi suge cocarul! Al dracu' romantismul ăsta; păcat ca bărbacsu' e inginer şi despre poezie nu știe decât, ca poate avea ritm iambic şi rimă. Recit câteva strofe din Sorescu, apoi câteva din Labiș şi o ridic să-i spun că-s gata să termin. Ea mă roagă să o fac în gura ei, dar asta m-ar da de gol aşa că o arunc pe burtă între perne şi o mușc sălbatec de ceafa. Cobor cu muşcături mărunte şi aţâţătoare până la fesele pline şi încă apetisante. Îi las semne fără grijă; din poziţia misionarul, soţul n-are cum să le detecteze. Şi oricum până luna viitoare n-o să se mai vadă nimic. Î-i despart bucile şi o adulmec ca un câine în călduri. Căţeaua ridică coada şi efluviile vaginului mă aţâţă cu adevărat. Îi pun palma dreaptă între picioare cu degetul policar presând anusul şi ea geme adânc. Cu stânga îi smulg şiragul de perle şi, una câte una, i le vâr în fund cu limba. Geme ca şi cum ar fi gata să-şi dea drumul, dar eu nu ofer decât servicii complete. Câteva limbi îi incendiază vulva şi ea udă cearceaful. Îi bag ușor o mână pe sub bazin, o potrivesc şi o pătrund ca un melc. Cu cealaltă mână n-o las să se apropie, decât cât vreau eu. M-ar înghiți cu totul, m-ar aspira ca o floare carnivoră, dar asta ar însemna că mănâncă, nu ca savurează. Îi leg fiecare mână de ornamentele superioare ale tăbliei patului. O penetrez, întâi foarte încet, apoi din ce în ce mai repede, urmând un ritm ce ei îi pare aleatoriu şi care o înnebuneşte. Nu poate anticipa zvâcnetul următor şi tipa în avans său contratimp. O aud bâiguind rugăminţi, repetând obsesiv numele meu. Îmi place tot mai mult ce-i fac aşa că nu mă mai controlez. Pasiunea bate tehnica şi clienta mea înfulecă vreo două orgasme înnodate înainte să-i stropesc chipul răvășit cu sămânța mea. Aici aplic un pic de control.
-Dămi-o să o sug , măcar o picătura să gust, dă-mi, dă-mi!
Îi dau, un ultim jet ce o udă până-n gâtlej, iar ea mă priveşte în ochi în timp ce înghite. De ce nu-i spune soţului ce-i place?! Sunt convins că nu există bărbat pe lumea asta care să nu savureze chestia asta.
O dezleg sărutând urmele eșarfelor şi i le leg pe amândouă de gat. O îmbrac şi o sărut; o sărut şi o împing către ușă. Ea căuta prin jur.
-Aştia sunt ai mei, o să dorm cu ei sub pernă; poate o să-i îmbrac când o să-mi fie dor de tine! Bag nasul în chiloții luați suvenir şi apoi ii ascund în sertarul noptierei.
Iese radiind de fericire şi o aud țipând în timp ce smulg așternutul de pe pat:
-Şampanie, vreau şampanie că vreau să mă îmbăt!
N-apuc să netezesc patul, ca întra Măria.
-Vreau să spăl de pe tine mirosul altei femei; pentru ca sunt o curva ordinară, vreau să fiu tratată ca atare!
-Nu mai pierde timpul cu palavre şi treci la spălat, zdreanţo! Doamne cat i-mi place femeia asta. Dacă n-ar avea 20 de ani în plus faţă de mine as lua-o de nevasta. Sunt sigur ca răposatul ei soț, n-ar avea nimic de obiectat. Cred că de fapt bietul om n-a mai făcut faţă nimfomanei şi s-a dus să se odihnească puțin mai mult.
Pe Maria n-o interesează jocurile, le practică cu colegi de-ai mei şi cred că devorează câteva clase de liceu pe an. De la mine vrea performanţă, vrea să râgâie de pulă şi exact asta va primi. O să o regulez peste tot, nu scap nimic, dar mai ales în curul ala nesățios în care Dany a băgat anul trecut jumătate din coada biciului! Cu Maria treaba merge după ceas; un sfert de oră capră, un sfert de oră umeri craci şi la urmă, sodomizare până la epuizare. De data asta a mea, ca pe Maria trebuie să o termin oral. Cred că n-a băut destul în seara asta, că-mi face bucuria şi începe să geamă apăsat, tocmai când dădeam să o întorc pe spate. Mă răzgândesc şi o regulez mai tare în dos.
-Oooo…aşaaa….mai tare!
Îmi sare ţandăra şi plin de draci o apuc de păr.
-Ahh…aşa…niciodată nu…ai …au….aşa!
O trag de păr până i se dă capul pe spate, ca unei păpuși defecte. Acum gâlgâie mai tare ca înainte. Nu mai am unde să trag fără să-i rup gâtul, aşa că-i secer genunchii cu mâna de mi se îndoaie dureros mădularul în fundul ei. O înfig cu faţa în pernă şi, cu ultimele puteri, o ard de încep să iasă fulgii din pernă. O apucă niște spasme teribile, dar nu-i dau drumul pentru că-mi vine să ejaculez. Mă las cu toata greutate pe ea şi ii umplu curul de milioane de Gigei. Mă răstoarnă de pe ea şi stând în fund, pe mărginea patului, își trage sufletul.
-Cred că m-ai rupt în dos de tot; m-a durut aşa de tare că am crezut că mi-ai băgat pumnul şi gata am fost! Cred că-l sar pe Dany în seara asta şi mă duc să mă relaxez.
Minte, minte cu delicatețe, ca să mă facă pe mine să mă simt bine. Eu însă nu sunt răposatul; mândria mea nu suferă, poate doar bugetul, dacă n-o satisfac. Trebuie să verific dacă a avut orgasm, deşi femeile nu suferă să fie întrebate:
-Vîno înapoi lângă mine, mi-e dor de gustul tău!
-Tu ai surzit draga, am nevoie de o pauza de câteva zile, ca să diger futaiul asta!
Tradus: am avut orgasm, mă îmbăt şi în juma' de oră, o oră maxim, îl fut pe fratu'!
Se uită la mine şi se întoarce în pat; îmi sărută pula drept în ochi, de mă felicit în gând, că am scos prezervativul plin de căcat.
Iese şi aud uşa de la baie trântindu-se.
În sufragerie fac inventarul în timp ce ciocnesc un pahar de șampanie şi înghit un fursec. Lipsesc 4 doamne cu tot cu Măria. În budoar ar putea fi cele două surori Mitu, care s-au obișnuit cu bătaia de la soții lor, dar ăia uită să le şi fută înainte, după sau în timp ce le înmoaie ciolanele. Dar unde-i Niki cu a trei-a?
O rezolv pe madam Popescu, profa de Bio, dar Niki şi …cine o fi aia, nu apar. Când îl vad venind de pe balcon cu o blana pe el, dau în clocot. Doamna Mimi, care-l însoțește, îl ciupește de obraji şi-i zice:
-De acum încolo să fi băiețel cuminte că altfel….Dispare printre celelalte.
-Ce căutai pe balcon? Da blana să o duc înapoi
-Lasă ca o duc eu
Trag de haină şi Niki ţâşneşte gol-pistol spre balcon. Are fundul roșu şi urme de ciupituri său arsuri, pe spate. Când revine îmbrăcat mariner, îl trag în bucătărie aprind o ţigară şi i-o vâr în gură.
-O meriţi sau ba?
-Am futut-o pe doamna Mimi, face el trăgând cu dexteritate suspectă din ţigară.
Îi trosnesc o palmă de sar scânteile în tavan
-De ce fumezi băi mucosule; te ascunzi de mine, fratele tău?
Recuperează calm chiștocul de pe jos şi mi-l baga sub nas:
-Îl merit, băi Romeo retardat! Am fumat pentru clientă, ca să mă poată pedepsi. Gata, m-am săturat de pedofile, vreau să fiu ca tine său ca Dany. Mie aproape imposibil să mai controlez o erecție, şi când nu mă rad, am flocii mai stufoşi ca ai voștri. M-am săturat de mângâieri pe cap, de jocuri, de acadele muiate în pizda, de vorbitul peltic şi de termometre în cur! N-o mai fac, punct!
-Ia o țigară să te calmezi; bagă şi o cupă de șampanie, da repede să nu ne vadă careva. În seara asta ai devenit bărbat. Trebuie însă, să joci până se oprește muzica. Ne-am înțeles?
-S-a făcut; nu vrei să știi ce i-am făcut lui Mimişor? Iți dau 2 ponturi : am fumat trei ţigări şi pe balcon nu era scrumieră, iar doamna a avut nevoie de un pachet întreg de șervetele să se aranjeze după ce am machiat-o cu sloboz.
-Mdea….cred ca ești un hibrid reuşit între mine şi Dany; făte-ncoa' să te pup!
Că veni vorba de el, nu știi cam care e scorul?
-Ultimă data era 2 la 0 pentru el; mă duc să-mi dau cu cremă, ca mă arde tot spatele.
Intrăm amândoi în baie şi deschid vizorul dinspre budoar.
-Vreau să-l vad şi eu pe Dany la lucru, zice mezinul. Accept şi mă duc să-mi întrețin clientela. Se simt aşa de bine că majoritatea dansează doar în sutien şi chiloţi; ba două dintre ele se ling pe canapea şi se hrănesc una pe cealaltă cu banane. Hopa, astea-s surorile; înseamnă că Dany rezolvă deja pe altcineva, cred ca pe cea noua. Mă întorc în baie.
-Da-te la o parte să vad şi eu!
-Hai măi Geany, că până acum a fost doar aranjatul decorurilor, mai lasă-mă un pic.
-Du-te la fete, că nu-i sănătos să laşi curvele singure!
După ce dispare ascultător, trag o geana în camera roşie.
Aici funcționează alte reguli, muzica tare şi țipetele nu trec de antifonare artizanala. Pana şi geamurile sunt acoperite cu cofraje de oua. Ce se vorbește, nu cunosc decât din ce-mi povestește fratele meu. El este regizor, artist, calau şi uneori victimă.
Pe patul roșu stă legată cu eşarfe, de mâini şi de picioare, o femeie cu părul răvăşit peste perne. Goala cu desăvârșire poarta la gat doar cravata lui Dany. Scena este soft; probabil încă nu știe ce-i place şi nu vrea s-o piardă de clientă. Se urcă peste pieptul ei şi-i înalţă capul cu câteva perne. O bate peste buze cu pula, iar struna o plezneste peste ochi. Ea clipeste şi probabil se roaga. El o apucă de cravată şi ridică încet capătul liber spătarul din fier forjat. Bazinul nu i se mișcă nici măcar un milimetru; o aduce pe ea cu gura spre monstrul ghintuit. Culoarea feţei victimei începe să vireze spre roșu. Pula îi ajunge în dreptul buzelor şi frate-meu zvâcnește din fund. Nu-i mai văd faţa, dar îi văd mâinile şi picioarele zbătându-se în legături. După câteva mişcări violente, Dany se trage puțin înapoi. Are buzele făcute varza şi balele însângerate îi curg pe la colţurile gurii căscate după aer. O noua mișcare de sold şi zbaterea dezordonata îmi spune ca femeia are pula înfipta pana în gat şi se sufoca. A doua retragere vine după o pauză care mi s-a părut lunga şi mie. Faţa femeii a ajuns violetă, dar Nyki nu are mila. Deşi victima n-a reuşit să tragă prea mult aer în piept, torționarul smuceşte de cravată şi o înnoadă de speteaza patului. Pentru o clipă îmi vine să dau buzna peste ei, pentru că nu pot suporta chipul schimonosit şi vânăt care se umflă bulbucând ochii. Exact în clipa aia Dany reteza cravata cu briciul şi apoi i-l propteşte femeii sub nas. Aproape că o simt respirând, înnebunită de lipsa oxigenului, dar îngrozită să nu se miște sub lamă. Mâna cu briciul desenează conturul fetei, atinge o ureche şi se opreşte undeva sub ceafă. Brusc, cu cealaltă mână, o înhaţă de un smoc de păr şi briciul luceşte fulgerător. Trofeul este mirosit, lins, plimbat pe piept, în jos mângâie penisul blindat cu ţinte şi se oprește. Cu o mișcare studiată, se șterge cu ea la cur, o ridica în sus şi I-o îndeasă femeii în gura. Ca într-o scamatorie, peste smoc, frate-meu îi proptește în gură o bilă legată de o botniţă. Ii ridica puțin capul şi apoi ii trece hamul peste el. Se ridică în picioare şi de pe etajeră culege o lumânare aprinsă. Primele picături de ceară fierbinte, cad exact între sâni. Capul femeii desenează în aer negații pe care nu le văd decât eu. Picuri fierbinţi urmează linia mediană a abdomenului şi clădesc o stalacmită în ombilic. Când picăturile şiroiesc către pubis, femeia încearcă să se ferească. Dany se oprește, parcă nehotărât. Întreabă ceva, dar nu așteaptă răspunsul. Trântește nervos lumânarea pe pieptul femeii şi o strânge cu cruzime, răsucind-o pe un sfârc. Cred că trebuie să repar câteva arcuri la patul ăla, ca am impresia că femeia vrea să treacă prin el. Torționarul părăseşte victima şi pune pe pat o trusă de lemn. Scoate o pereche de mănuşi chirurgicale şi le trage încet pe mani. Începe să ordoneze pe pat, în aşa fel încât ea să poată vedea, o panoplie de obiecte. Tote sunt ustensile medicale. Ezită, apoi îi scoate căluşul; ea plânge, se roagă şi iar plânge; devine serioasă şi spune un singur cuvânt. Ustensilele dispar în trusă, iar frate-meu se lasă în genunchi între picioarele femeii. Ea se chinuie să ţină capul cât mai sus, ca să vadă. Un deget în latex se plimbă peste burta ei şi fără veste se înfige în vagin. Cu aceeaşi viteză iese şi reintră de câteva ori. O privește şi-i trânteşte expert o flegmă drept între labii. Se masturbează puţin şi se preface că vrea să o penetreze, dar după ce-şi plimbă puţin căpăţâna noduroasă a măciucii peste labiile ei, îi dă o palmă. Ea cere să fie penetrată şi el nu vrea. Îi dezleagă mâinile şi picioarele apoi începe să se îmbrace alene, cu spatele la ea. Femeia sare cu eșarfele şi cravata fluturând şi se oprește cerșind în fata lui. Mâinile împreunate, se descleștează doar pentru a încerca să-l atingă; dar când îndrăznește să o facă, un picior proptit în piept o trântește pe spate. Se ridică şi se roagă din nou. De data asta primește un dos de palmă, de-i dă borșul pe nas. Nu pot să mă mai uit; trebuie să beau ceva. Când revin după cinci minute, femeia este penetrată sălbatec în cur, în timp ce stă în poziție fetală pe podea, sprijinita în umeri şi ceafa. Este legată cu mâinile în faţă; iar peste picioarele adunate la piept este petrecută o curea de piele, de care o susține Dany. O sodomizează trăgând de ea ca de o valiza. Mușchii spatelui lucesc de sudoare şi se întind sub imensul efort. Se oprește şi desface cureaua. Imediat ea încearcă să fugă, ca un câine bătut, dar el îi trânteşte un picior în coloană şi apasă, să o ţintuiască pe loc. Pentru că ea tot încearcă să se târâie, el o înhață de păr, o ridică schimonosită de durere, o scuipă în faţă şi o trântește cu fata în jos, peste mărgînea patului. A doua repriză de sodomizare durează doar câteva secunde şi o costa un nou smoc de par jumulit. Textul următor e clișeu pentru Dany:
-Târfă nenorocită, nu-ti place, sau nu-ţi ajunge o pulă? Vrei mai mult? O să plătești cu sânge lăcomia asta!
Biciul îi înroşeşte spatele de câteva ori, cu pauze în care ea este forțată să-i sărute coada, să o sugă. Apoi mânerul negru, gros şi cu nervuri se proptește în anusul palpitând al femeii Mișcarea aia a sfincterului înnebunit de sodomizare, mi-aduce aminte de curul unei găini care încearcă să oua. Câteva mişcări simulând copulația şi biciul este scos; lovitura cade neaşteptat peste bucile ce iau brusc culoarea racului fiert. Dany proptește mânerul în vagin şi îi bagă în acelaşi timp un deget în anus. Al doilea intră mai încet, cel de-al treilea, provoacă o nouă tentativă de evadare. Degetele se retrag odată cu biciul care este presat acuzator, în creștetul femeii. Ea nu mai mişcă. Dany se aşează în spatele ei şi o ia capră, dar într-un ritm drăcesc. Capul întors al femeii trădează amestec de oroare şi plăcere. Nenorocita aia de strună din păr de cal, îi face varză vaginul. Ochii ei se rotunjesc, gura se deschide sacadat, ca a unui peste ce se sufoca pe uscat. Orgasmul se apropie cu paşi repezi şi ea smulge pur şi simplu așternutul de pe pat şi şi-l îndeasă în gura. Nu mai vrea să ţipe, vrea să-l păstreze secret doar pentru ea. Este apucată de picioare şi acestea îi sunt ridicate încet, încet către cap. Câteva opturi mă anunța ca Dany este gata şi el. Se smulge dintre picioarele ei; cu o mână o apucă de ceafă, cu cealaltă de gât şi o forţează să înghită falusul cu vene umflate violet. Jeturile de spermă inundă gâtlejul femeii, dar nu le poate înghiți, căci este sugrumata. Când Dany termină de ejaculat, faţa ei a devenit o mască a terorii. Când călăul ei o eliberează, tuşeşte şi scuipă spermă abundent pe podea. Pe faţă nu i se citeşte nimic, dar când Dany încearcă să se îndepărteze ea îi cuprinde genunchii cu brațele, se ridică şi îl săruta îndelung. Frate-meu o strânge în brațe, o șterge cu dosul palmei la gura, dar nu spune nimic. Se desprinde singură din brațele lui şi începe să se îmbrace. El se trântește pe pat şi când femeia dă să iasă o cheamă înapoi şi o pune să-i sărute laba piciorului stâng. Ea se execută, iar când se întoarce să plece, primește un ușor șut în fund. O aud râzând când iese pe ușă.
În momentul în care mi se cântă Mulți ani trăiască, vocile cucoanelor se sting brusc înainte de sfârșitul strofei a doua.
-Unde-s puţoii ăia mici, ca vreau să-i fut!
Vocea lui Moş Gerilă, zguduie paharele. Crăcănat şi fără nădragi, expune un mădular de neam prost, care tinde să-i atingă genunchii. Dacă aia este o semi erecție, nu ţin deloc să o văd pe lângă mine când e în floare. O iau ca racul printre muierile care chicotesc zâmbitoare la măciuca Moşului şi mă opresc cu spinarea în masă. Moşu mă ginește şi se ia după mine. Caut cu mâna pe la spate cuțitul de tort, dar nu găsesc decât o sticlă de șampanie.
-De trei ori ura, pentru Moş… Crăcilă, mă bâlbâi eu, ridicând sticla spre lustra. Moşu se uita spre sticlă şi nu vede un picior, bine plasat de Ioana. Cade grămadă peste mine şi ultimul lucru pe care vroiam să-l aud ţâşneşte în eter:
-N-are vârf!
-Niky, te omor ….agh…uff! Sticla de şampanie mi se proptește de-a latul pe gât şi după câteva pâlpâieli mi se stânge lumina. Când se aprinde la loc, doar pentru mine, în sufragerie e dezmăț. Moş Crăcilă dă muie-n cur şi bea şampania care se prelinge printre bucile muistei. Cum da Moşu muie-n cur? Simplu: sta în cur şi da muie.
Șuvoiul înspumat cade dintr-o sticlă pe care o tine Mimi. Dreapta Moşului răvăşeşte fofoloanca stufoasă a pedofilei. Ăleia I se pune pata:
-Moş Crăcilă de ce ești obraznic, de ce pui mâna la păsărica mamii?
-Aşa vrea pula mea, mami! Moşul intră în joc fără să știe regulile.
-Aşa deci, nu ești copil cuminte, cred ca meriți o bătăiţă!
-Da, da, vreau bătăiţă la popou!
Moşul se răsucește în patru labe transformându-se în țap şi expunând becurilor un cur păros ca de maimuța! Muista se transformă în ieduță prostănacă şi suge drâmba, mângâind coaiele îmblănite. Prima palmă a zmeoaicei care se crede mămica supărată, îl face pe Moşu să tresară aşa de tare ca era să-i iasă bietei iede, drâmba prin ceafă. Renunță sufocată, lăsând o capra mai experimentata la aparat. Şi are capra asta de Măria o ciudă pe pulă….ca țapul se ridică în două copite, înnebunit de un uger lăptos.
Ta ta, ta căpriţa ta, trage-te în pula mea. Capra nu se lasă invitata de doua ori şi ridica coada cu tot cu cur. Jap, a doua palmă a lui Mimi îi bagă caprei jumătate de salam între bucile nesătule! Țapul behăie, capra behăie; iada linge acum la capră, dând târcoale cu limba şi la ouăle țapului. Când țapul începe să fută îndrăcit, biata iadă nu mai știe ce să sugă, ce să lingă; centimetri întregi de pula i se perindă prin faţa ochilor şi ea linge, linge… Moşul dă dovadă de vigoare minunată pentru vârsta lui, aşa ca Măria geme fericita. În sfârșit are parte de un dărab de mătărângă cum vede doar prin filme. Şi încă nu i s-a dat decât jumătate de normă. Curge transpirația pe ea, dar de pe Moş şi mai şi.
-Ţapul ăsta are febră decretează Mimi; ia să-l răcorim un pic. O nouă sticlă de şampanie își varsă valurile peste bucile țapului, răcorind scorbura încinsă a caprei şi înecând din nou biata iada.
Sticla se golește şi vânzoleala trupurilor în copulație, răspândeşte miros de vin fiert.
-O fi mai având febră țapul mamei? Ia să-i punem noi termometrul! Înainte ca cineva să clipească, dementa de Mimi, proptește gatul sticlei de șampanie în curul Moşului. Bietului țap ii cresc coarne de melc în loc de ochi şi behăie disperat:
-Aoleu, îmi spargi curu', încetează…! Moşul suferă, dar nu se oprește din futut capra. Pompează la ea de i se zbat ţâţele de mai mare dragul.
-Da' de ce mămică, doar adineauri ziceai că-ţi plac băieţii! Io stiu ca ălora de le plac băieţii, le place anal! Deci ești un Moş bulangiu, şi un țap mincinos…şi mincinoşii trebuie pedepsiți!
-Aoleu, imi place, da' cu pula, nu cu sticla!
-Băieţi nu ne daţi…o pulă de ajutor?
Eu zburam deja spre uşă cand în prag apar frații mei.
-Se rezolvă, face cu ochiul Dany, dar țapul trebuie să fie legat la ochi, ca suntem pudici! Behăiala generalizată îl zăpăceşte pe ţap şi până să se răzgândească, se trezeşte cu botnița cu bila montată pe cap şi cu o eșarfa peste ochi.
-Vreau măciuca țapule, face capra şi țapul se executa în tip ce Mimi ii îndeasă cuburi de unt în cur.
-Ahhh ce bine eee….aşa….mă răcorește!
Dacă ar vedea cum își montează una din surorile Mitu, falusul cu ham peste bazin, sigur n-ar mai fi aşa de fericit. Dimensiunile acestuia nu le egalează pe ale țapului, dar geometria….Din profil seamănă cu o elipsă; dacă te uiți de aproape este plin de bumbi, nervuri şi varii striații, de zici ca-i totem african. Culoarea abanosului întregește impresia de sculptură prețioasă. Sora Mitu (1, 2, cine deosebește, doua gemene perverse?!) se apropie de curul țapului şi îl ciupește pe Niki. Ii șoptește ceva la ureche şi pustiul zice:
-Moşule, mă laşi să te fut în cur?
-Nu, pe tine vreau să te ling, să te fut cu limba în cur!
Doamna Mitu, ridică întrebătoare sprâncenele către Dany.
-Vrei să ti-o trag io, Moş Crăcilă? Regulile farsei încep să prindă contur.
-Nu, vreau ca tu să mă biciuiești ușor şi Geany să mă fută în cur cu blândeţe!
Muierile rad de le sar ţâţele în sus iar noi trei ne tăvălim pe jos. Maria nu-l lasă să se prindă :
-Moşule nu te mai lăsa pe mine; ce facem aici, ne futem său ne cântărim?!
Ne retragem în bucătărie şi-l lăsăm pe Moş Crăcilă să fie futut de femei. Pe la al doilea rând de ţigări, auzim primul răcnet mai consistent:
Aoleu, dai prea tare….! Mai ușor Daniel tată, ca Moşu-i bătrân. Niky puiule te-ai cam împlinit, că ai un cur cât o banița! Încetișor Geany…au, au…ce ţi s-a îngroşat!
Muierile hohotesc sardonic, acoperind rasul nostru.
Au, auuu, aoleu….Geany…ce faci?
Nu mai răbdam şi ne bulucim în sufragerie.
Moşul stă cu nasul în curul Ioanei, surorile Mitu îl cocoşează cu biciul şi cu pliciul de muște, iar între bucile desfăcute grotesc, Mimi îi înfige rânjind sticla de șampanie. Uşa de la intrare se trântește violent şi ne trezim cu mama în mijlocul sufrageriei. Stă ca o coloană, în mijlocul furtunii dezlănțuite de apariția ei. Zburăm, care încotro, apucând haine, ace brice şi carice. Femeile chirăie ca la incendiu şi în câteva clipe, Moşul rămâne singur cu mama şi cu sticla de șampanie în cur. Pe scări se prăvale o avalanșă de tocuri şi picioare desculțe în timp ce usă de la lift se trântește a taifun. Mai apare o mână plină de inele prin crăpătura uşii de la intrare, apucând o blană scăpată, apoi se așterne liniștea. Legat la ochi, cu hamul pe cap, Moşul se învârte năuc, pana-i cade sticla din cur şi urla nedumerit:
-Hai mai băieţi, veniți la Moşu' să va fută, ca Moşu va iubește, pe toți va iubește Moşul…în gura., ..în gura mamii voastre de perverşi!
Se clătină pe picioare, duce mâna la cap şi cand trage de ham, vata se desprinde şi tata se holbează la mama, nebun! O ocolește ca pe un şarpe veninos, mă dărâmă peste Niki şi cade secerat în prag. Dany își șterge boxul de spinarea lui şi zice:
-Mamă, dacă leșini acum, n-are cine să-l duca pe asta la spital şi crede-mă, are nevoie ca mi-am cam pierdut controlul!
Ajunul anului nou ne-a prins pe toți cinci în boxa, la subsol.
Dintre maldăre de ciorciobute, scot lada în care ne ţinem câştigul frățesc. Sticlele stau frumos aranjate, cartușele de Kent sunt învelite în pungi de nailon, parfumurile în cutiile originale, iar banii sunt clădiți în cărămizi. Mama trântește capacul. Se urca pe lada noastră şi de deasupra unui maldăr de țevi de plastic, trage lada ei. O deschide cu o cheie pitita în sân şi ne lasă să privim. Deşi mai puține, în lada ei sunt aceleași obiecte de preț, dar în plus există acolo, o groază de ceasuri bărbăteşti. Nu trebuie să verific mărcile; n-ar ţine mama pitite în boxă, o duzină de Slava ori Raketa, rusești.
-Eu am fost singura dragii mei!
-Curvă nerecunoscătoare, face tata, cu bostanul bandajat; dacă nu eram eu să te duc şi să te aduc cu mașina, iți degera pizda în faţa la Inter sau Majestic!
-Ia, gata cu bălăcăreala, zic eu pocnind dopul șampaniei; curve suntem toți; la mulți ani dragii mei! Tata, să-ti păstrez sticla?

joi, 22 decembrie 2011

CFR şi ursuleţele de aur

Băi cică şi-a modificat CFR-ul mersul terenurilor. Nu e băi nici o greşeală. Teren am scris, teren am vrut. Că la cum se târăsc garniturile regiei sus numite, peisajele se mişcă în raport cu vagoanele şi nu viţăvercea. Oricum CFR-ul este o mare garnitură fără friptură. Singurul fript este călătorul, la portofică. Nu ştiu ce modificări au făcut ăştia la schimbare că de departe se vede că trenurile sunt tot alea, merg la fel de încet şi întârzie la fel de mult. Ce nu ştiu eu, că de multă vreme n-am mai călătorit cu trinul, este dacă înăuntru ie tot la fel. Adică mai trec ăia cu cafele strigând "pardon pătează, pardon pătează"?! Da' orbi, ciungi şi varii handicapaţi mental, mai deschid uşa la compartimente deranjând călătorul? Dar surdomuţi care îţi pun în poală mărunţişuri chinezeşti, mai sunt? Dar vânzători de bere la preţ de şampanie şi apă la preţ de vin?
Aaaa, staţi că mi-am mai amintit ceva. Uite că şi lăcrimez puţin. Bre, mai sunt vânzătoare de ursuleţe în trenuri? Cum mei, nu ştiţi ţigăncile alea care umblau cu urşi odioşi din cârpe umplute cu alte cârpe, sugrumaţi cu nişte şnururi şi cu doi nasturi cusuţi în loc de ochi?! Nu mai ţineţi minte cum strigau ele "ursuleţe, ursuleţe avem"!? Nu mai ţineti minte cum urlau copchii care până atunci dormitau liniştiţi, să le cumpere mă-sa o ursuleţe? Frate, nu se poate! Au disparut ursuleţele de tren. Ei lasă, lasă...Nu vă neliniştiţi, ursuleţele ie nepieritoare, ursuleţele nu moare, ursuleţele se transformă. Astăzi ursuleţele ie glamour. Se vând numai în magazinele dă fiţe. Trăiască ursuleţele de aur!

miercuri, 21 decembrie 2011

La păscut de scame

sursa foto
Până să văd scrisa chestia asta la el în descriere nu mi-am închipui că lumea virtuală ar avea o aşa gravă lipsă.
"recomandă-mi un blog bun".
Hâmm, hămm, hârr...ăăă, uuu, iii...deci, deci!
Acum un an aş fi sărit ca vipera la Tinu JR şuierând: Abjectu, blogul lu' Abjectu ie ăl mai cel mai!
În continuare sunt convins că Abjectu scrie minunat. Nu prea scrie des, de asta nu prea e suficient de blog. Aşa că m-am reorientat. Mi-am făcut o listă. Lista s-a făcu blogroll pe care vorba Popescului, nu prea o rulam. Era doar o listă. Am schimbat deci lista. De bună seama că am să o mai schimb. Bloguri bune sunt gârlă însă prea puţine sunt cu adevărat bloguri. Nu vă frec la icre cu definiţia, însă un blog ar trebui să fie un loc unde laşi impresii personale, gânduri şi aberaţii, bucurii şi dureri. Chestii. Toate originale, teribil de intime ceea ce presupune că nu poţi fi plătit ca să le expui. Cu asta am şters instant de pe tablă toţi bloagării de aleargă după trafic, scriu la comandă, găzduiesc reclame la produse pe care nu le-ar consuma nici beliţi de unici. La fel îi exclud pe cei ce scriu bombastic sau agramat, pe cei ce se îmbata cu vorbe, pe cei ce scriu vitriolat doar ca sa şocheze sau atât de dulceag că îţi avortezi pancreasul pe prima lor pagină. Deci nenea ăsta are un blog bun, numa' bun de recomandat.
La naiba, ce o bălăcesc io aici la rece?! Recunosc că am pierdut un pariu online şi trebuia să scriu ceva frumos despre Scame din buricul minţii. Ufff ce greu a fost! Ok SdB, acum suntem chit?!
PS: dacă nu vă plac postările cu umor dozat de la părţi per milion la litri, să nu vă pună dracu' să intraţi la ăsta pe blog. La fel dacă sunteţi proşti făcuţi grămadă. În rest, liber la păscut scame din buricul mintii.
QED

luni, 19 decembrie 2011

În pielea mea!

Nu există opere urâte, ci doar consumatori incapabili să le înţeleagă!
Dacă nu aţi văzut filmul "Pielea în care trăiesc", poate că ar trebui să vă opriţi din citit. O să povestesc din el, adică o să aflaţi ce se întâmplă şi cum se termină, treabă care poate strica plăcerea de a-l vedea. Pentru că în pofida a tot ceea ce o să scriu mai jos, orice film al lui Almodovar merită vizionat şi abia pe urmă criticat.
Mărturisesc cu mâna pe flex că îmi place filmul spaniol. De fapt îmi plac filme în care actorii chiar joacă; filmele în care actorii sunt aleşi după talent mai degrabă decât după frumuseţea fizică; îmi plac filmele ciudate, filmele de autor. Cum Almodovar este unul dintre creatorii de astfel de filme, am văzut ceva pelicule semnate de el la viaţa mea. Iniţial m-am uitat la filmele sale mai recente intens mediatizate, începând cu "Vorbeşte cu ea" şi "Totul despre mama mea". Cum astea mi-au plăcut foarte mult, am aşteptat nerăbdător apariţia ultimului său film. Per total mi-a plăcut. Punctual am fost uşor dezamăgit de lipsa unor jaloane tipice lui, sau transformarea lor în altceva.
Mi-a lipsit secvenţa „filmului în film" sau poate ea o fi rulat dincolo de percepţia mea. Sincer mă îndoiesc că aş fi ratat momentul dacă ar fi existat. M-am bucurat de "momentul de muzica", dar nu a fost aşa tare cum îl anticipam.
"Pielea în care trăiesc" este o telenovelă concentrată. Este o poveste cu oameni alienaţi, care îţi expun dar nu te fac părtaşi la drama lor. Practic nu te poţi ataşa suficient de nici unul dintre personaje. Aud că romanul după care s-a scris scenariul era mai subţire de suta de pagini. Poate de asta, chirurgul plastician interpretat de Banderas este adesea clişeistic astfel încât mişcările sale devin uşor de anticipat. Femeia în vârstă, deţinătoare de partituri forte în alte filme, nu este decât o mamă sociopată cu inima impietrită. Neveste, fii şi fice apar şi dispar prea rapid din peisaj ca să-i poti aprecia. Singura femeie cu ceva forţă îşi pierde farmecul imediat ce afli că a fost bărbat. Si încă unul cam...
În pielea mea, nea Almodovare! Cred ca ăsta este singurul film în care latura gay nu te-a ajutat. Regret că te critic dar n-am cum să tac. Personajul tău cheie Vera, este în mare parte un eşec.
Ca bărbat Vicente era un pisi mic şi drogat care lucra la un magazin de rochii vintage. Gheială evidentă ornată cu pene de cocoşel care se dă la orice păsărică indiferent cât de lesbi ar fi ea. Deci juma' de buletin ăsta comite o jumate de viol asupra ficei semi-nebune a doctorului Robert Ledgard. Ieşită dintr-o femeie adulterină, mutilată şi sinucigaşă, fata are o zestre genetica şi un trecut familial de invidiat. Evident asta mică şi insuficient violată clachează previzibil sărind pe geam ca să o prindă din urmă pe mă-sa. Tac'su sufera ce suferă apoi plănuieste o răzbunare sadică. Îl răpeşte pe Vicente şi îi taie ciucurelul ca să nu mai poata face niciodată pipi din picioare. Operat în mod repetat Vicenzo devine Vera, care stă prizonieră şase anişori în clinica privată din casa doctorului Ledgard făcând yoga şi purtând pielea creata de el. Ca bonus poartă şi moaca fostei soţii a doctorului torţionar. Deodată apare la poarta casei un frate de-al lui, foarte vitreg, foarte criminal şi foarte dotat, care după ce o leagă pe menajera de mă-sa o rupe la păsă pe Vera. Aici tu o să sari ars. Iar viol nene?! Taci bre că dom Pedro abia s-a încălzit. De fapt tot fratele a violat-o pâna i-a plăcut de a fugit cu el în lume şi pe nevasta doctorului. Care doctor vine acasă taman la orgasmul lui Taigă Uan ăsta. Intervine deci un fratricid prin împuşcare cu aprobare maternă prin care dom doctor brusc înduioşat o salvează pe cuana Vera (mai era ceva de salvat?!) şi o culcă în propriul său pat, că al prizonierei era un pic pătat de sânge. După o noapte de promisiuni, Vera îl vrăjeşte cu micul dejun la cap să îi dea învoire în oraş, de unde pe cardu lu nea doctorul îşi cumpără ţoale, lubrifiant dar şi un pistol. De aici treaba merge unsă (deh!) până la final. Adică doctorul şi menajera (adică mă-sa) capătă câte un glonte în varii organe vitale, iar Vera în sfarşit liberă se duce glonţ la mă-sa să-i zică că băiatul ei ie fată. Complicat, aşa-i?! O să spuneţi că de asta nu-mi prea plăcu mie filmul. Ei bine, nu. Din cauza asta vă îndemn să vă uitaţi la toate filmele lui Almodovar. Sa vedeti ce minunăţii îi ies cand e omul în bulan. De asemenea merită sa-l revedeţi pe Banderas, actor pe care tot Almodovar l-a lansat. Şi să nu uitaţi că indiferent cât de slab vi se va părea un film facut de el, se va situa peste media filmelor americăneşti pe care le-ati văzut peste an. Un film de Pedro Almodovar nu poate fi comparat decat cu un altul făcut tot de el.
În pielea mea, chiar merită!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Rondea pică la cină

Ne trezim înţepeniţi şi înfriguraţi din cauza zgomotelor înfundate. Coidză aruncă o privire la ceas şi sare ca ars:
-Arghhh, am pârlit buha! Rondeaua a zis că o să trecă pe aici seara asta ca să mergem la Dojo şi cred că boul a uitat să nu urce pe scară.
-Aoleu, mă sperii şi eu; a dat peste plasa pusă de canibalii de la doi! Hai repede, că poate abia a intrat în bucluc!
Ne precipităm jumate despuiaţi pe scări, eu cu sabia în mana, Coidză cu o bâtă! Uşa scârboşilor este scoasă din ţâţani de mai mult timp. Tragem cu urechea la zgomote, dar din apartament nu se aud decât şoapte. Intru primul cu sabia în faţă, chestie care mă salvează de la decapitare. O secure cât o lopată îmi sparge nasul când se loveste de lamă. Văd roşu în faţa ochilor, dar tot mai bine decât să nu mai văd nimic. Mă scurg lângă tocul uşii cu Coidză uitându-se disperat la mine.
- Lasă-mă puţin să-mi revin că nu-s buşit rău; vezi ce-i cu Rondea dar ai grijă la capcane!
Ezită o clipa, dar dupa ce îl împing se mişcă prudent în lungul holului, se aşează în cur pe podeaua jupuită de linoleum şi trage o pereche de picioare uşii din placaj. Aia zboara înspre lumina din interior care ne orbeşte pe amândoi. Unul din fraţii canibali sudează cu autogenul. În colivia de metal spumegă furios Rondea. În cinci secunde Coidză îl face pe ăla să-şi înghită fierbetonul pe care îl ţinea în mână. Intre timp prind o mişcare în stanga mea. Secer cu piciorul umbra care se furişa spre camera de tortură. Mă sageată o durere ascuţita în tibie, dar mă ridic şi înjunghii de câteva ori silueta care încearcă să se ridice. Zbaterile mă fac să cred ca are zale aşa ca ridic sabia deasupra capului adunând forţa pentru o lovitură specială. Nu gândesc. Când lovesc, sabia nu există, sabia sunt eu iar inamicul este o scobitoare. Lovitura e atât de puternică încât se opreşte în beton. Mă pomenesc împroşcat cu sânge şi învăluit de putoare. Victima s-a cacat pe ea de durere. Coidză aprinde lanterna; Coidză injură; Coidză fluieră admirativ:
- Tăticule, eşti laser! I-ai tăiat scârnăveniei un picior ambalat în armura de fier! Păcat de sabie, ca ai făcut-o ţăndări!
Rondeluţa stă cuminte în colivie admirând opera lui Coidză. Merită. Pentru isprava asta a renunţat la bâtă ca să-i poate prinde sudorului aparatul şi să se apere de masca cu zimţi de oţel semănând mai degrabă a scut. Fierul i-a intrat ăluia prin gură şi i-a ieşit prin ceafă. Pare destul de mort. Ar fi cazul să mă asigur că ologul meu nu-şi va pune vreodată proteză. Îi sucesc gâtul şi mă ridic scârbit de ceea ce am făcut. Când ne-am bătut mai devreme era conştient şi se putea apăra. Înca mai am căcaturi din astea cavalereşti în cap.
- Băi porumbeilor, am întrerupt ceva ?! Eu ajung masa vecinilor şi voi vă căutaţi la amigdale, ce brebenelu meu… Ia uite la ei!
- Sugi ochiu Rondea! Eşti prea prost ca să te mănânce altceva decât păduchii cu blenoragie şi ploşnitele cu râie. Ia leagă căţeaua, că ăştia erau tripleţi: fraţii Trei Coaste. Unde slobozii lu’ Moloh e al treilea?! Înjur căutând cu ochii ceva să-mi slujească drept armă. Trebuie să mă mulţumesc cu securea mortului.
Coidză sparge ultimile suduri nedefinitivate şi-l scoate pe guraliv afară.
-Unde-ţi stă bai mintea; ce ţi-am zis să te uiti după funia de la geamul nostru şi să fii atent? Ai urcat pe scări ca berbecu. Hai, ia-ţi armele şi cărel poteca frate, că-mi vine să borăsc! Hulă tati te iubesc, da' tot dai de băut!
Îi împărtăşesc entuziasmul şi după ce ne baricadăm în casă pun o rezervă strategică la bătaie. Abia la a doua sticlă de vin ni se potoleşte tremurul mâinilor şi palpitaţiile din stomac. Astăzi am mai omorât nişte oameni. Credeam că m-am obişnuit. Rondea se distrează copios pe seama crizei de adrenalina pe care o trăim. Îmi vine să-i sparg moaca, dar în loc de asta îl las să-mi coasă nasul.
În lumea fără femei pentru că alcoolul este un lux “infirmierele” bărboase ţi se pişă pe nas ca să te dezinfecteze.

joi, 15 decembrie 2011

Măgarul online

Mi s-au adresat multe epitete la viaţa mea de bălăcitor în apele Netului. Cele mai multe au fost alea cu trimitere la grădina Eden via Zoo, aleea Ferma ancestral-virtuală (Farmville?). Evident că am fost făcut de nenumărate ori bou, de foarte multe ori porc, de câteva ori maimuţă şi doar de două sau de trei ori fiteşcare şarpe, câine sau broscoi.
Dintre cele de mai sus am exclus intenţionat măgarul pentru că este animalul online în trend. Da, pe net se poarta măgarii.
Imaginea măgarului a suferit un rebranding puternic imediat ce în povestea animată Shrek, a înmuiat inima căpcăunului. În lumea reală unde trăieşte căpcădoiul, la capitolul rele, încă mai cade capra pe măgar. Sau mai bine spus, măgăreaţa. Ceea ce nu-i corect. Online lucrurile au început să se schimbe. Fetelor luaţi aminte. Măgarul online este cel mai fain şi cel mai pufos băiat. Mai dulce, mai colorat şi mai crocant decât o pufarină. Deci (mamă cât îmi place cuvântul ăsta!). Dacă îl faci pe unu' măgar, uită că o secundă mai devreme l-ai facut bou. Imediat ce este etichetat aşa, orice bărbat adevărat (virtual, da?!) îţi rânjeşte cabalin seducător (emoticon :D) amintindu-ţi că măgarii online poartă coada în faţă, amănunt care ştie toata lumea, nu este deloc minor! Degeaba încerci să-l educi pe magarul online pentru că animalul ştie deja tot. Nu, nu este încăpăţânat, este doar determinat şi consecvent. Da, are urechile mari dar numai ca să-l scoţi tu de ele ca pe un iepuraş din joben şi numai ca să-ţi poată auzi mai bine glăsciorul şoptindu-i şoapte de dor. Nu rage, doar îşi sincronizează vocea şi ceasul inimii cu cloptele Big Benu-lui. E blănos, pute? Da de unde ai scos fato aşa ceva?! Măgarii emană pur şi simplu testosteron prin fiecare fir de păr. E pitic si n-are eleganţa unui cal? Fată, tu ori eşti surdă de un ochi?! Ai văzut câte poate căra un măgar în spinare!? Da da princes, chiar şi pe tine în vârful calabalâcului cu care o să te răpească de la mă-ta din bătătură. Ce te strâmbi aşa la idee? Nu va trebui să-i speli să-i coşi şi mai ales nu va trebui să-i găteşti nimic. Meniul de lux: mici, cartoafe paie şi suc la PET-ăraie. Meniu de criză: apă, paie şi bătaie. Măgarii mănâncă absolut orice, înclusiv hârtie. Iată o modalitate excelentă ca să scapi de maculatura de amor rămasă de la fostul bizon, pardon - peţitor. Cu un măgar alături orice mâţă slăbănoaga v-a fi Kitty, orice scroafă v-a deveni Piggy şi orice vacă se va simţi mai dulce şi mai mov la cap ca Milka. Aşadar fetelor nu daţi cu copita ocaziei când în online întâlniţi măgarul vieţii voastre. Ia, luaţi de aici poză de pus pe uşa de la şifonier sau preferaţi varianta mini de purtat în telefon?! Pa pa fetelor, v-am yahu-ciat!

miercuri, 14 decembrie 2011

Dorinţele unui sfârşit mai bun

Se zice că cine doarme mănâncă, dar dacă mai şi visează, prăznuieşte de-a binelea. Iaca eu taman am pus geană pe geană şi visez la anul ce vine. De o veni cu el şi sfârşitul lumei ăsteia, măcar lasă-ma Doamne să-ţi spun ce-mi doresc înainte să crăp.
Ia de vinde toate bisericile la ovrei că ăstia cumpără orice şi împarte la săraci tot ce au furat popii de două mii de ani. Din ce rămâne după impozite să-mi ajungă şi mie cât să rădic o cămaruţă cu o masă, o sobă şi un pat.
Lasă Doamne pămantul să fie tipsie, ca să se învârtă soarele în crucea cerului cât îi ziua de lungă iar noaptea să fie scurtă. Numa' cât să fac chirpicii şi să pun stuful pe coamă, şi-apoi las' să vina şi cuana iarnă.
Să pocnească lemnele în sobă sub cana plină de vin fiert cu scortişoară mare, nu din aia praf de se întinde ca mucii. Aşa câteodată să jărăghesc cu vătraiul ca să aud cum sfârâie scânteile în cenuşar.
Să miroasă a cetină, a coajă de mămaligă tăiată cu aţa, a şoric şi a maţ umplut cu carne, că de urez, fasoli şi cartoafe mi s-a rărit chica .
Să fie masa între godin şi pat, ca să poci cădea pe spate cu burta plină, să mă întorc într-o rână cât să trag un colţ de plapomă pe mine. Să nu-mi fie nici prea frig nici prea cald, sa-mi fie numa' bine.
Şi adă Doamne şi o femeie, care să mă certe că m-am culcat îmbrăcat şi necinuit de săptămâni. Să mă frece pe schinare în balia cu apă calda şi să-mi sufle în ceafa parfum de săpun şi de dinţi ce au mestecat busuioc.
Să-mi tragă izmană şi cămeşoaie curate pe mine şi să mă lase să aţipesc până ce se gată ea de lăiet. Pe întuneric, la licărul jarului, să mă caute muierea prin aşternuturi şi să mă găsească bărbat. Să ne ţinem în braţe, să miroasă cămara a pelin, a chele brobonata de sudoare nouă, a subsioară de picior şi a păr de femeie măritată.
Dă Doamne ca anul ce vine să mă mai simt om măcar odată. Să mă prindă sfarşitul cu burta plină şi boaşele goale. Apoi cearcă de ne omoară, că doar n-ar fi prima oară! Auzi, da' să nu uiţi de vin!

luni, 12 decembrie 2011

Trăiască tanti China!

Ce face, treij dă ieuro!? Admit că este frumos şi delicat. O fi chiar de mână pictat. Dar în ciobu mamii lui de vrăjitor, nu vedeţi că este un globuleţ din sticlă?! Cinci grame de silice fragilă cu treizeci de microni de glanţ şi pigmenţi plus trei centimetri de sârmă aurie costă atât de mult?. Cum poţi frate să dai 30 de euro pe un globuleţ când îţi poţi împodobi un brăduţ cu banii ăştia? Că doar nebun nu este cel care cere, ci ăla care dă.
Uite că m-am razgandit. Trăiască tanti China şi globuleţele ei ieftine!

vineri, 9 decembrie 2011

O poveste doar cu un cap

Cum crezi că te-ai simţi dacă într-o zi ai primi telefon de la poliţie în care eşti invitat să ridici un colet?! Probabil uşor îngrijorat. Ce caută coletul la poliţie? Poate au încurcat ăia la poştă ceva. Poate vre-o rudă bogată din Spania ţi-a timis cine ştie ce chestie nu tocmai legală?! Ca tot omul simplu din amărâta asta de provincie te duci cu teamă la cartierul general al pulanelor şi în prezenţa organelor deschizi coletul. Ceea ce vezi după ce ridici capacul de carton îţi pune capac. În colet e capul maică-ti. Da, bătrâna ta mamă, aia de a dispărut în 2007 şi-a pierdut capul. E moartă. E clar moartă dacă din ea poliţia îţi mai aduce doar ţeasta emaciată. Şocant nu-i aşa?. Ei bine, o astfel de lovitură a trebuit să îndure în noiembrie 2011 o femeie originară din zona Buzău mutată în Fundulea, Călăraşi. Povestea horror a femeii fără cap sau numai cu cap, o găsiţi aici. Până o citiţi voi, eu mă duc să beau o tărie că m-a cam luat cu frig pe şira spinării.

joi, 8 decembrie 2011

Mega pula, nu mai vreau copii!

Astăzi iar avem la birou prăjiturele şi cola la 2 l din cauză de motiv că a fătat nevasta unuia. Bag picioru' de mă ating de ele. Mi s-a acrit. Imediat ce aduce careva ghizomere din astea glicemice, vine o maimuţă rujată de la administrativ sau personal să ne ceară bani pentru bebe. Frate da' io nu mai vreau! Nu mai pot. Adică ei se fut şi fac plozi pe bandă, iar eu plătesc? Da' ce sunt eu, sponsor demografic? Păi luna trecută am cotizat pentru alt tătic fericit cu gemeni. Cum banul se dă per număr de borac şi funcţie donator de spermă, două mini eclere m-au costat cât o cină romantică la restaurant. Iar când mă gândesc că sunt încă cinci gravide în firmă, iar una dintre ele a anunţat că are tripleţi mi se taie genunchii. Trebuie să fac naibii rost de graficul de naşteri al firmei să-mi bag nişte concedii! Vodafone, băgaţi-ai mega pula în CRBL să-ţi iasă copii ciclopi hip-hopări!

miercuri, 7 decembrie 2011

Europa salvată de Moş Crăciun

Europa v-a fi salvată de Moş Crăciun.
Bineînţeles că visez. Dar să ştiţi că nu ar fi imposibil dacă Moş Crăciun nu ar avea treburi mai importante de făcut. De exemplu anul ăsta Moşul are de cărat la copii 'jdemii de tone de aifoane, tablete şi laptoape. Că doar nu le-o aduce copchiilor turtă dulce, căluţi din lemn şi puşcoace cu doape. Exclus. Anul ăsta moşul are un job teribil de periculos. Riscă bietul de el să moară intoxicat, sfârtecat, trăznit, atomizat de minunăţiile cărate în sac. Pericolul devine evident imediat ce te uiţi la etichetele jucăriilor fabricate 98 % în China. Am eu impresia că daca i s-ar da de ales între a umbla cu bombele mai sus enumerate în spinare şi a salva Europa, ar lăsa treaba cu împărţitul darurilor pe seama părinţilor. Pardon, a elfilor. Ba mai mult, cred că ar face schimb de job cu Grinch. Eu chiar sper să facă trocul ăsta. Cred că pentru el care trăieşte de atâtea secole în Laponia, să dezgheţe nişte economii şi să îngheţe nişte datorii ar fi margarină tartinabilă. Adică o chestie extrem de sănătoxică şi uşoară. N-ar avea mare tofu de facut. Ar trebui doar să dea grecilor mai multe farfurii, să taie francezilor din tocuri, italienilor din pensii, nemţilor ca şi austriecilor din bănci, şi englezilor cu tot cu irlandezi din orgolii. Iacă aşa! Şi la final, să dea tuturor românilor câte un neuron în plus. Ultima este aproape misiune caritabilă dacă ţinem cont că mulţi dintre conţărani se poartă de parcă nici nu posedă vreunul. Sună incredibil? Păi cine crede în Moş Crăciun să facă bine să o creadă şi pe asta!

luni, 5 decembrie 2011

De la 38

-Fir-aţi amabilă, am luat de aici acum o juma' de ceas tri părechi de chiloţi la preţ de unu...
-De damă sau bărbăteşti?!
-De bărbaţi duamnă...
-Aşa şi?
-Păi doi dintre ei au pocnit aici în faţă cum am ajuns acasă şi i-am probat. Ştiti, io sunt aşa... mai bogat. N-au rezistat şi s-au rupt. Am venit cu ei înapoi.
-Hai domle lasă gargara. Unde-s chiloţii, sper că i-ai dezbrăcat?
-Vai dar se poate, uită-te la dânşii cum au crapat!?
-La cine? Stai domle nu mi-i infige în nas după ce ti-ai băgat...('reaţi ai dracu dă janghinoşi!)
-Vai duamnă dar vă rog, i-am probat peste cei vechi!
-Apăi poate de asta au crăpat?! Cine ştie ce chiloţi groşi ai avut pe tine.
-Dar ce crezi cucoană că purtam chiloţi de tablă? Dacă-mi iau chiloţi de la 38 crezi că am ciungă în păr?!
-Parcă poţi să ştii ce fantezii mai au măgarii dă bărbaţii în ziua de azi? În fine, pune-i pe toţi trei în pungă şi alege-ţi alţii!
-Cum pe toţi trei? Păi eu vreau să-i schimb doar pe ăştia de au crăpat că ăilanţii îmi plac rău de tot.
-Nene, io pot să ţi-i schimb pe toţi trei sau deloc!
-Bine, bine nu te enerva femeie. Aveţi cabină de probă?!
-N-avem, da' di ce?!
-Păi ca să mă dezbrac de a treia pereche de chiloti....
-Nene eşti un porc! Ia-ţi banii pă chiloţi şi ieşi afară. Şi mai repede, că chem poliţia!
-Ce bani femeie, nu am recunoscut cinstit că i-am luat?!
-Hoţ nenorocit...Beţivu' dracului, ieşi, ieşi!
-Ho fă duamno că plec, da' nu mă împinge aşa că pantalonii tot de aici i-am loat şi sunt cam strâmţi!

Test pisicolojic

Până scriu cu adevărat o postare, lipesc aici ceva să vă amuze cât vă beţi cafeaua.
Mulţumesc Sorinachis

Ce varsta psihologica ai?
Vouă ce v-a ieşit, că mie mi-a dat cu virgulă!?

miercuri, 30 noiembrie 2011

Doru Gheorghiade şi obuzul ruşinos

Sinuciderea poliţaiului Florin Cojocaru scoate artileria grea a presei buzoiene la bătaie. Pare că în desluşirea misterioasei sinucideri au început să se facă progrese. Anchetatorii au găsit obuzul lipsă la apel. Da mă prietene, fără caterincă! Citeşte Şansa Buzoiană de luni 28 noiembrie, ca să vezi cum pentru ziaristul Doru Gheorghiade glonte = obuz!!! Probabil de asta nu găseau poliţaii piesa lipsă din puzzle. Bieţii oameni căutau un obiect de câtiva mm şi ce să vezi, în spatele unui fişet (sic) au găsit ditamai proiectilul de artilerie de câtiva zeci de cm! Cred că se ascunsese acolo de ruşine că n-a reuşit să-l dea gata pe sinucigaş după ce a trecut prin trupul lui. Cu o enciclopedie ceva în braţe ar trebui să se ascundă îmbujorat de jenă şi domnul Doru Gheorghiade. Nu cred să o facă pentru că îmi pare obtuz, nu obuz.

vineri, 25 noiembrie 2011

Greu de sinucis

Un poliţist buzoian s-a sinucis sâmbăta la birou. Tare aş vrea să nu cârtesc, din cauza familiei îndurerate. Le cer iertare că nu tac. Nu pot pentru că poliţaiul s-a sinucis greu de tot. A făcut-o trăgând trei focuri cu arma din dotare. Mă întreb şi eu ca tâmpul, cum e posibil să-l descrie presa drept hotărât să moară pe omul care fost evident doar greu de sinucis. Şi pe deasupra tare imprecis. Eu unul dacă aş fi hotărât să mă împuşc în inimă sigur n-as fi nimerit în mână. O fi fost poliţistul inimos, dar chiar aşa? Urmează apoi încă o dovadă (dacă mai era nevoie) că poliţaii sunt tari de cap. Numai astfel se explică faza cu un glonţ de negăsit după ce i-ar fi ricoşat mortului din ţeastă. În fine, la a treia tragere i-a ieşit omului sinuciderea cîstigătoare. De sâmbătă încoace Şansa Buzoiana a publicat un foileton cu sinucigaşul. Aceiaş poză, acelaş titlu “hotarât să moară”. Din păcate şi informaţia era cam tot aia după cinci zile. Povestea repetată, numai una. Poliţaiul s-a sinucis inexplicabil deşi avea soţie frumoasă, copii cuminţi şi bună situaţie financiară. Numai că ieri a ieşit tata socru la rampă si a dat una nasoală. După el poliţaiul s-ar fi sinucis pentru că îl presau şefii să soluţioneze părtinitor nişte anchete. Vezi ce înseamnă nene să te sinucizi la muncă? Dacă te împuşcai acasă, cheltuiala era tot aia. Uite, acum trag ponoasele şi colegii. Sau o avea şi taica socru dreptate!? Pare mai plauzibil să fii greu de sinucis cu trei gloanţe când nu ţii tu pistolul. Poţi să ştii?!

joi, 24 noiembrie 2011

Paraziţii beau izopropanol

Mi-e rău. La naiba în tubii mei, ce prost mă simt. Dar ce zic prost, mă simt de-a dreptul locuit. De la Net mi se trage. Printre mormanele de e-mailuri cu conspiraţii, scurgeri, Ponta, diete, premii, viagra, măriri de salariu, de viaţă, de sâni, am primit şi mailul cu paraziţii.
Nu, nu e vorba de celebrii hiphopări pe care nu i-aş găzdui la mine nici măcar pe balcon (că prea înjură). E vorba de toate jigăniile, viermii, insectele şi alte scârboşenii de care, zice articolul respectiv am fi cu toţii plini.
Adică nu două-trei boli ar fi cauzate de paraziţi dintre ăi mai periculoşi ci cam toate. Cică Hulda Clark (nu ştiu cine e nenea sau tanti asta, dar nici nu cred să regret dacă nu aflu) a concluzionat că paraziţii reprezinta “componenta esenţială în producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confruntă în ziua de astăzi”.
Şi să vezi lista tatică. Cu boli, cu simptome şi paraziţii acuzati că le-ar provoca.
Frate, nu-i aşa că citind despre gângănii care mişună sub pe şi în păr sau piele simţi cum te gâdilă, cum te mănâncă atroce în cap, în cur, în nas, în buric, în prispă? Eu simt pe dinlăuntru. Simt fratele meu întru parazitare, simt că mi-e naturelu' simţitor şi uşor sugestionabil. Fir-ar mama ei de viaţă, să ştii că am belit tenia şi am căcat oxiuru. Musai trebe să scăpăm de paraziţi. Trebuie să ne detoxifiem.
Stop, stoop! Ia stai aşa, parcă operaţiunea de îndepartare a paraziţilor se numea deparazitare?! Atunci ăştia de ce jderu' meu îi tot dau cu detoxifierea? Bulică vere, cică toate gângăniile astea sunt dependente de un singur lucru - alcoolul izopropilic.
Apăi de beau şi ele tot etanol ca mine cu ceva mitilc, cred că se chiauneau şi cădeau bete-oarbe de pe om. Da da da...deci paraziţii beau izopropanol. Da' de unde cârtiţa mea iau ei izopropanol? Aoleu muica, zice că de peste tot, din şampoane, creme, deodorante, şerveţele umede. Nasulie mare. Ascunde prostea mailul, că şi aşa e plin de nespălaţi prin autobuze, trenuri şi scări de bloc. În fine, nu mă pot lipsi de şampon şi gel de duş, iar de pasta de dinţi nici nu mai socot. Ce e de făcut? Ah da, detoxifierea!
Aoleo, păi pentru asta trebe să sug usturoi în loc de acadea, să clefăi propolis în loc de ciungă. Tre să beau jdemii de leşii băloase din buruieni pişate de câini. Ah, şi multă vitamina C. Şi căpiţa de fibre şi extract din untură de muscă văduvă şi vitamina... Ce, am mai zis?! Aşa îmi trebe. Să mă acresc de viaţă şi să mă satur de ea definitv. Păi frate dacă respect tot ce zice nenea ăsta pe blog la capitolul detoxifiere o să fiu curat şi inocent ca lacrima Băsescului. Adică mort dracului de plictiseală cu atâtea chestii de dat pe gât, de făcut şi mai ales de nefăcut. Mort în viaţa socială, că nu ştiu care Romeo Detoxifiatu merge la curve duhnind a usturoi macerat cu tinctură de cuc. Mort de oboseala de a rumega tot timpul grăunţe integrate ca să balotez căruţa de fibre necesară curăţării colonului. Ia stai frate, ce să curăţ?! Pai eu mi-l curăţ frăţioru. Zilnic, ba chiar de două ori pe zi - mă cac. Uite că nu mă mai simt aşa rău. Şi ce dacă sunt locuit. Ce dacă rahatul îmi pute. A lu' Hulda Clark te pomeni că miroase a capşuni?! Ia gata! Mă duc să beau o bere cu limbricii. Vedem noi care pe care. Paraziţii pot să mă sugă dacă dau de băut. Hai noroc, să auzim de clisme!

luni, 21 noiembrie 2011

Dragoste medicinală

Astăzi am adulmecat iarna. Era intuneric si frig, îmi era şi îţi era somn. La cinci dimineaţa pentru mine dragostea trece din cearceaf direct în palton. Să te strâng în braţe şi să te mai sărut încă o dată îmi este tare drag, dar să te scol din patul cald ca să mă dai pe uşă afară îmi provoacă o reacţie vâscoasă de respingere. De ar fi posibil aş sări pe geam ca un hoţ sau m-aş scutura din viţa de vie ca o frunză uscată. M-aş strecura prin zid moleculă cu moleculă daca ar fi posibil, doar ca să nu-ţi stric somnul. Odată ajuns pe trotuarul îngheţat mi-aş aduna celulele şi mi-aş urni picioarele către primul taxi cu banchete la fel de îngheţate, ca să gonesc spre autogară cu regretele făcute cocoloş în rucsac. Când o să ajung acasă o să vărs conţinutul direct în coşul cu rufe, pentru că viaţa m-a învăţat aşa. Dacă nu aş spăla sau nu aş recicla toate aceste mărunte nemulţumiri, nu aş mai putea să revin la tine data viitoare. Bagajul mi-ar deveni prea greu, imposibil de cărat într-un final.
Când ne-am cunoscut am vrut ceva nou. Ne-am spus că dragostea este azi un concept cu sclipici şi inimioare luat din cărţi sau filme. Am aderat la ideea că dragostea adevarată nu doare, sămânţa care s-a dovedit roditoare. Te iubesc. O ştiu. Înainte n-am vrut să o spun, iar acum mă rogi să nu o repet în pustiu. Crezi că o tocesc? Treaba ta. Treaba mea este să te iubesc. Dependenţa de lumea virtuală mă face să îmi imaginez, că de fiecare data când plec îmi pică saitul ca la întoarcere să îmi dai tu restart. Într-o anumită măsură viaţa mea se suspendă între două vineri şi două luni. De două ori pe lună dragostea care murmură la foc constant între mesaje glumeţe şi telefoane cuminţi, se reaprinde pălălaie când te revăd. Momentul magic explodează la atingerea buzelor noastre. Înainte de sărut închid ochii ca să îţi simt mirosul mai bine. Este unic. Este dulce, este incitant, combustibil. L-aş purta cu mine, pe mine cât mai mult. Dacă n-aş avea jobul şi simulacrul ăsta de viaţă socială, nu m-aş spăla două săptămâni ca să te port pe epidermă.
Tu dragoste medicinală, plasture de suflet... Îmi este dor de tine. Dai dependenţă. Îmi este dor chiar şi de frig şi de datul afară. Ştiu că îl consideri necesar. Asta este, dă-mi o şansă să mă reîntorc sub pătura ta. Dă-mă afară ca să mă poţi primi iară. Îmi este dor de tine chiar acum. La fel de haotic aparent, la fel de ciclic în fapt. Singura problemă este că nu o să pot vorbi mereu pe acelas ton despre asta. Ţi-am promis că o să-ţi scriu. Mă va ajuta atunci când o să fiu nevoit chiar să tac. Nu va schimba cu nimic lucrurile. Nu în rau. Eu o să tac, iar tu o să te uiţi la mine cum îţi tac: “te iubesc!”. Probabil dragostea ne spune atât de multe că ne năuceşte. Poate de asta nu învaţăm mare lucru din fostele iubiri. Dragostea prosteşte. Din fericire nu iremediabil. Hai să ne mai prostim o vreme! Cât mai mult.

vineri, 18 noiembrie 2011

Ciclic

sursa foto
Istoria dovedeşte o anumită ciclicitate atât la bine cât şi la rău. Civilizaţia romană a împrumutat de la cea greacă zei, stiluri arhitectonice şi idei. Astăzi romanii împrumută de la greci criza. Pâinea se mănâncă rânduri. Butada aplicabilă şi imperiilor nu numai plebei. Vizionarismul pare a suferi de serioase limitări când este vorba de destinul propriu. Astfel maiaşii s-au priceput să prezică sfârşitul întregii lumi în 2012, dar n-au reuşit să ghicească debarcarea lui Cortez. Din cauza asta eu nu cred în ghicitoare, nu cred în lectii învăţate şi asumarea erorilor. Limitarea stă în propriul nostru sistem de asimilare a informaţiei. Cei care cutează să afirme că văd cum arată viitorul ar face bine să ia binoclul de la ochi ca să nu dea acum în gropi. O scurtă privire peste umăr la zorii omenirii s-ar putea să-ţi dea ideea că atunci când cercul se va închide umanitatea va zburda goală prin poieni rumegând trifoi.
La naiba, tocmai am făcut o previziune, ghinion!

joi, 17 noiembrie 2011

Lloret de Mar - Pădurea spânzuraţilor din Spania

Ieri media a prezentat ştirea conform căreia în pădurea Lloret de Mar din Spania au fost găsite cadavrele în putrefacţie a doi români. Moartea ar fi survenit prin spânzurare. Ştirea a fost preluată la virgulă prin majoritatea tabloidelor. Ce ne izbeşte de la început la această ştire este prezentarea celor doi drept iubiţi, Romeo şi Julieta, suferinzi din dragoste, în fine...femeia şi bărbatul. Legătura între ei – iubire imposibilă iar moartea - suicid. Titluri ieftine de vândut maculatură. În acest copy/paste dat la gramadă, unele surse se citeaza între ele redundant începând de la titlu iar altele încurcă treburile lamentabil, gen Libertatea care îi face fraţi pe cei doi. Balmoşul ăsta nu este deloc surprinzător pentru presa noastră. Şocantă este asumarea poveştii sinuciderii, relaţiei sexuale şi a îndrăgostiţilor din Verona, ca varianta unică şi propagarea ei de facto.
Şocante sunt maşinile xerox de la ştiri care numesc “femeie" o fată de 13 ani şi vehiculeză cuvântul "relaţie de la 11 ani" în dreptul aceleiaş minore a cărei mamă o caută din luna august. Poate boţii media ar trebui să-şi facă temele mai bine cu privire la bărbatul de 26 ani lângă care a fost găsită fata. La fel de serios ar trebui să-şi pună întrebari presa asupra naturii "relaţiei" dintre cei doi, ba chiar asupra relaţiei dintre bărbat şi toată familia fetei. Presupusa cauză a presupusului suicid ar fi dragostea imposibilă între tânăr şi cumnată, omul trăind in concubinaj cu sora mai mare a fetei. Ţac pac, asta e, nu?! Poate că da, poate că nu. Ştirea este oricum mucedă. Ceva promiscuu arde mocnit. Nu sunt jurnalist, dar simt suflul bombei atunci când sunt aproape de locul de impact.
Tânărul găsit spânzurat în Spania, este originar din Beceni, Buzău. Se pare că Marian Manolache avea un trecut destul de tulbure. Consătenii lui îşi amintesc că acesta a avut scandaluri prin satele vecine pentru că ar fi dus fete în Spania, sub pretextul că le găseşte de lucru ca menajere sau bucătărese. Zvonuri sumbre cu privire la soarta unora dintre ele au fost amplificate de povestea unei tinere care a reuşit să fugă de la proxenetul ei din Grecia căruia spune că a fost vândută cu 5000 euro de omul găsit spânzurat în pădurea de lângă Gerona. Este foarte posibil ca după descoperirea relaţiilor cu traficanţii de carne vie, jurnalistii copy/paste să scrie peste o săptămână că cei doi au fost ucişi. Motive ar fi şi suspecţi s-ar găsi. Poate peşti neplătiţi, sau părinţi nenorociti cărora le-a fost înşelat copilul şi-au reglat conturile cu tânărul buzoian. Caz în care Daniela Cioroabă rămâne tot ceea ce ar trebui să fie oricum - o victimă. Repet, este vorba de o minoră. Puţină decenţă domnilor jurnalişti, că profesionalismul l-aţi pierdut în traducere.
Ar mai fi interesant pentru presă şi faptul că verii spânzuratului din Beceni au fost găsiţi morţi în casă anul trecut, intoxicaţi cu monoxid de carbon. Ciudat sau nu, sinucidere sau accident, pe nimeni nu a mai preocupat subiectul de atunci.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Periscop

„Problema omenirii nu este că vrea prea multe, ci aceea că vrea totul imediat.”
Tache a spus asta. Lui nu i-a trebuit niciodată mai mult de o masă caldă, un pahar de bautură şi un somn bun. Pentru restul a lăsat timpul să curgă.
Eram la baza turlei buchisind ceva decor la medalioanele apostolilor, iar el sclivisea o porţiune puţin mai sus de mine.
L-am auzit tuşind. A dat basca pe ceafă, şi-a sters un cocoloş de frescă de pe nas şi mijind ochii pe geamul vestic al turlei, a anunţat:
- Domnii pictatori, astăzi avem două! Una mică şi tare şi încă una...Staţi că vă spun imediat. Aha, deci a doua ie babană. Prospătură, anul ăsta a apărut pă piaţă.
- Ce tot fleorcăi mă Tache acolo?
- Vine femeia cu masa iar în paner are două sticle de băutură. Una mică cu ţuică şi una mare cu vin.
- Cum poţi să vezi mă toate astea de aici, când femeia aia e tocmai la capătul celălalt al uliţei?
- Le văd prietene, le văd că am periscop. Ia vină încoa!
Am urcat lângă el şi am priceput că prin geamul dublu de formă rotundă imaginea femeii era mărită de câteva ori, distorsionată dar suficient de clară.
- Bine mă, că le vezi înţeleg dar de unde ştii ce e în sticle?
- Io mă? Şierloc Holmz tatică! Am şi aici nu numai aici, a zis el dându-şi două castane în cap apoi trei în piept.
Lojik, elementar 'ăi Doctor Radson.
Sticla aia mare are în ea vin nou care încă n-a stat bine din fiert că mamaia i-a pus dop un cocean de porumb. Iar aia de ţuică ie precis ceva palincă din cele bune, că a învelito a bătârnă ca pe bebeluş Io-te la ele cum se leagănă, parcă mă cheamă. Gata cu vorba, eu cobor să fac ploile şi să expediez baba retur.
Poate nu era Tache un pictor mare, dar la ghicit ce se ascunde în sticle era bun. Cel putin tura aia la fix a nimerit!

marți, 15 noiembrie 2011

Marţea nu sunt cuminte - 1

Exorcizare
Inaugurez seria "Marţea nu sunt cuminte" cu o poză plus cuvinte. Or să fie poze sau desene cu textul inclus. Leapşa cui se simte!

luni, 14 noiembrie 2011

11 chestii pe care nu trebuie să le faci pe budă


Să vă spun întâi ce se face pe budă.
O dată, de două ori pe zi, te așezi pe colac și te caci. Tot la budă te poți pișa de mai multe ori pe zi, din picioare, rezemat sau culcat, dacă ești tip, ai presiune și țintă. Dacă nu întrunești condițiile, sau ești gagică, e mai bine să stai cu bucile pe colac indiferent de nevoie.
Terminăm deci cu sexismul și avansăm ipoteza de lucru că te-ai dus la budă cu o treabă serioasă, n-aș zice chiar solidă, că iar o ardem în diverse. Cei care au mâncat vreodată ciocolată și apoi au băut bere cu iaurt, știu cum e să te piși pe cur.
Aşa, deci te duci în cabina 00 fără nici o altă cifră după, chestie care îți spune tot. Adică te pui ciuci, faci oo, te ștergi, tragi apa, speli lăboanţele și ieși.. Cu mici excepții treaba asta n-ar trebui să-ți ia mai mult de 3 minute. Lucruri naşpa se pot întâmplă dacă nu ştii...

Ce nu trebuie să faci stând pe budă:

1- să vorbești la telefon. Pentru că îți ies hemoroizii la adăpat și după sunete interlocutorul neavizat poate să creadă că te masturbezi, că ești pe nevastă sau pe moarte;

2- să scrii mesaje text. Chiar folosind T9 plus mesaje presetate sau predicție, un schimb de mesaje îți poate consumă jumate sau mai mult decât minutele menționate mai sus;

3- să stai pe mess cu laptopul în brate. Pentru că îți prăjești pulpele, iar prietenii de chat s-ar putea să te simtă constipat ori cufurit.

4- să mănânci sau să bei. Ce rața mea, ești om sau pasăre Dodo?! Nu uita că aia a dispărut fix pentru că se căca prea mult;

5- să fumezi. Căcatul afumat are un miros alarmant. Riști ori să dea buzna pompierii cu furtunul pe tine când ești cu chiloții în vine, ori să năvălească vecinii să vadă pe cine gătești. În afară de asta, chiar îți place aroma de rahat fume?!

6- să scrii. Dacă ai un moment de inspirație, la sfârșitul ei s-ar putea să te ștergi cu propria-ţi operă la cur;

7- să citești. Or să-ți pocnească vase de sânge la pulpe cât termini un capitol din Război și pace. Excepție fac ziarele care înlocuiesc hârtia igienică în cazuri exprese. A se evita Dilema. La budă trebuie să fii hotărât;

8- să te joci. Jocurile video alterează simțul timpului. Dacă aștepți să termini nu știu ce nivel ca să te ridici de pe budă, s-ar putea să constați că a venit iarna și ai un țurțure înfipt în cur;

9- să asculți muzică la caști. Pentru că o să fredonezi involuntar și o să ajungi pe Youtube sau sonerie la vreo-un prost pe telefon;

10- să faci Yoga ori contorsionism. Îți dai seama ce penibil ar fi să vină descarcerarea ca să-ți scoată wc-ul de pe cur?!

11- să repeți un discurs sau un rol. La ce spital crezi că ar suna trecătorii auzindu-te declamând din cabină texte de Eminescu, Shakespeare sau Jobs?!

Noah, cam atât mi-a trecut prin cap stând pe tron. Şi încă una înainte să tragem apa: anume că societatea modernă a pervertit complet actul fiziologic al defecării. Poziția este inadecvată, durata prea mare iar riscul de contaminare ridicat. Defecăm într-un spațiu închis unde ne ținem periuțele de dinți lângă tron, rufele murdare alături de teancul de prosoape curate și altele. Ca să fie tacâmul complet, petrecem acolo mai mult timp decât ar fi firesc, că necesar este un cuvânt inventat de evrei când au pus prima taxă la budă.
Asa că luați aminte trei cuvinte:

Căcarea nu-i plăcere, ci parte din nevoi;
Cacați-vă cu minte, nu vă căcați pe voi!  

sursa foto:PeTeava.ro

duminică, 13 noiembrie 2011

Adevărul despre Evenimentul zilei

Ştiu că respiraţi în epoca digitalului, unde lumea citeşte ştirile pe telefon sau tabletă, dar aveţi un bit compasiune pentru un clasic (încă) în viaţă. Adica io. Recent clasicul şi-a făcut un tabiet din cititul presei sprijinit în sticla de bere la bodegă. Bodega este un bar nici prea prea nici foarte foarte, unde ziarele sunt gratis.
Păi dacă e gratis, de ce fac nazuri?! Ei, fără bani s-o tragi deMoga! Stai nene că de fapt eu achit berea şi îmi iradiez neuronii cu reclama plătită din ziarele alea. Nimicul nu e gratis, e degeaba.
Deci să revenim la şinşilele noastre.
Mă oftică anume treaba că dintr-un vraf de maculatură de 15 cm grosime nu storc informaţie nici să şterg un hemoroid la gură. În Şansa, Opinia, Răcnetul, Clik şi Evenimentul nu găsesc mai mult de 2 pagini adunate care să spuna ceva. Dar să nu facem o dramă, că în toată media este lipsă acută de subiecte reale.
Să vorbim punctual despre Evenimentul zilei care nu ar fi o sursă de informaţie rea faţă de altele. Rău este faptul că articolele Evenimentului suferă de lipsă grosolană de corectură. Vai pupila ta când te apuci de citit ce urmează după titlu. Litere mâncate, pauze omise, cratime lipsă sau puse anapoda. Vă jur că sunt văr cu Trăznea în ceea ce priveşte dragostea faţă de gramatică. Greşelile care pe mine mă apucă de ochi, pe Pruteanu l-ar ucide, dacă nu ar fi deja mort sărmanul. Probabil Evenimentul îşi ia articolele de la colaboratori şi editorialişti prin messenger şi le bagă întrun agregator care le înghesuie prin pagini după cum i se scoală randomul. Pune apoi prima pagina pe net, dă share, bun de tipar şi gata. Singurul angajat permanent pleacă acasă ca să prindă grişul cald şi nevasta fierbinte. Câteva ore mai tarziu eu mă uit încruntat la ziar, apoi înteligent la sticlă. Deci...deci. Madona se desparte în silabe mai nou!.

joi, 10 noiembrie 2011

OZNelu

Senzaţia insuportabilă de presiune în vezică mă scoate din visare. Deschid ochii. Întâi nu văd nimic. Întuneric. Muzica mă înconjoară. Şi deodata îl văd. Privirea mi se umple de lumină. Ireală. Albastru intens. Discul metalic cu lumini pe circumferinţă dansează uşor suspendat în neant. Toată viaţa mi-am dorit să văd asta. Este atât de frumos, atât de vibrant. Fără să-mi desprind privirea de pe lumini, cu gesturi febrile scot din geantă aparatul foto. Setare pentru noapte, bliţ oprit. Reuşesc să fac 5-6 fotografii. Rămasă fără baterie camera foto se închide automat. Oftez, apoi mă rog în gand. Trebuie să mai aibă puţin suc în ei acumulatorii, măcar de o poză. Apăs butonul şi minune - camera foto se deschide. Fără să mai pierd timp cu setările, ţintesc şi apăs declanşatorul. Bliţul resetat la închidere scoate din intunericul înconjurator capete umane grotesc proptite în cer. Deodata se face lumina. Suficentă lumină ca să văd feţele ce mă privesc dezaprobator. Îmi zmulg căştile de la urechi şi mă uit buimac în jur. Cer scuze călătorilor din autocar. Şoferul aprinde şi restul lămpilor. Plafoniera albastră îşi râde oval de mine. Arată groaznic, chiciosă şi este fabricată din cel mai banal plastic.
Frate, dar pe întuneric aprinsă numai ea, cât de mult putea să semene cu un...
Ok, ok, am băut o bere în plus. Şi un coniac. Dar unu' mic.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Deportarea - străfulgerări

sursa foto
Z26/C2
Deportarea
"Copilaria s-a sfarsit.
Omenirea trebuie instituţionalizată, educată, pregătită.
Universul nu este un loc de joacă. Universul nu acceptă refuz.
Protectorii asigură DA ca fiind singurul răspuns al oamenilor la orice le va cere."

Ultimile două zile până la expirarea termenului de deportare au fost startul demolării acestei lumi. De la geam am văzut fetiţele smulse din bratele taţilor, mamele trase din braţele fiilor şi iubitele din îmbraţişarea iubiţilor. Cu cât ceasul număra mai puţine ore, cu atât împuşcăturile, ţipetele şi sirenele se auzeau mai des şi mai tare astfel încat au ajuns zgomot de fond. Întârziatele se buluceau ca vitele la tăiere; uneori erau împinse de soldati, dar cel mai adesea de toavarăşele lor de exil. Pe media curgeau aceleaş imagini; Porţi aruncate în aer, Porţi însângerate în urma busculadelor; femei călcându-se la propriu în picioare, în timp ce ţipetele lor de groază erau depăşite de ale mulţimii masculine, care se zbuciuma după cordoane. Sclipiri de groză. Femei fugind, femei urlând, femei plângând, femei murind. Tunuri de apa, bastoane electrice, gaze lacrimogene şi scuturi peste tot în oraş, peste tot în tară, peste tot în lume. În ultima oră ţipetele s-au mutat pe trepte, în pivnite şi poduri. Mi s-a spart usa de atatea ori, că nici nu m-am mai obosit să o închid. Întâi DepoGarda, apoi Miliţiile şi vecinii.
- Unde-i băi, a plecat?! Zi bă, că dacă o găsesc ne omoara pe toţi. Unde-i ba n-auzi?!
Stăteam îngenuncheat în hol cu mâinile la ceafă şi urlam la fiecare noua izbitură: “a plecat nenorociţilor, a plecat, a plecat...
Cavalcada de picioare urmată de ordine lătrate m-a anunţat că verificarea blocului se sfârşise. Am ramas singur. Cateva zile nu s-a mai auzit decat rareori ţipete sau cate un foc de armă răzleţ. Au urmat valurile de sinucideri, majoritatea tăcute. Sinucigaşii erau din toate categoriile dar mai ales cei cu ceva mâzgă la portofel. Hedoniştii care realizau că le-a apuns steaua, mici buticari de plăteau rate şi ţigani rămasi fară prinţese în palate. Scriitori, artişti, piloşi prosti, trişti şi obosiţi cronici, mulţi dintre ăia de trăiseră din scamatorii financiare şi combinaţii. Apoi au crăpat toţi întreţinuţii bolnavii şi asistaţii. Banul nu mai exista. Mila nu mai era. Groaza anihilase toate sentimentele în afara foamei şi setei. Omenirea se prăbuşea. Era un fel de stupoare agonizantă. Dispariţia a mai mult de jumătate din populaţie în decursul unui singur C, era un şoc pe care nici un psihic nu-l putea concepe. Umanitatea amputată a încercat o vreme să simuleze decenţa. I-a reusit parţial pâna la căderea sistemului electric. Fără curent nu ai nici gaze nici apă, nici comunicaţii. Fără curent nu există civilizaţie. Am avut o mică sclipire raţională la câteva zile după încheierea deportării. L-am sunat pe Alex şi i-am propus să mă mut cu el. Alex era un colecţionar de artă septagenar. Avea uşa blindată la apartamentul sau de 4 camere de la etajul 7 din 12 unde locuia singur. A avut decenţa sa moară neajutat şi devreme, imediat ce i s-a terminat insulina. I-am aruncat cadavrul de la balcon. Când s-a terminat ultima conservă şi ultima lingură de apă din cadă, n-am mai avut incotro. Am ieşit în stradă. Complet nepregătit.

marți, 8 noiembrie 2011

Valul de gunoi

Produsul numărul 1 al umanităţii este gunoiul. Ca să realizezi asta trebuie să vezi o groapă de gunoi.
Sintagma "groapă de gunoi" păleşte în faţa realităţii muntelui. Muntele este negativul gropii.
Stai, nu este munte, este un val!
Uite, pescăruşii ţipă deasupra lui ciugulind sardinele din cutii de conserve şi creveţii din pungi de plastic.
Uite rechinii - câini cum se sfâşie între ei pentru o pungă de branză - meduză plina de puroi.
Priveşte cum pluteşte buldozerul pe coama lui ca un surfer fantastic împrăştiind spuma de pampers dero şi noroi.
Simţi briza? Miroase a şaorma cu de toate.
Regurgitată.
Valul care pare încremenit este într-o continuă mişcare, într-o exponenţială creştere corelată direct cu lăcomia şi nepăsarea din noi. Întro zi care nu se v-a numi bună, valul se v-a face tsunami şi v-a trece peste noi.
Curând

vineri, 4 noiembrie 2011

Câinele din Balcicville

'reaţi ai jigodiei de rumânky care aruncaţi gunoili la apă. Cumetri da? Pupa-v-ar râia sub coadă şi vedea-v-aş alergaţi de hingherii bulgari, că ai voştri sunt simulentâi la bază. Uite-mă cum enot în ciorba asta. Pfuuu...Put a feşte în loc sa mut a câine. Pun eu colţ alb pe voi, numa' să las sticla asta la coş.
'ca-v-ar purecii şi mloşniţele de turişti care vă credeţi în cadrilater la voi acasă, că v-aţi nărăvit la nisip de aur între buci, mâncare grasă şi chelneri cu ptiu...la groasă. Ia ia-ţi mă petul acasă. Nu pă mine băh că eu sunt cetăţean comunitar, câinele din Balcicville... 'reai tu al dreaq cu castelu' lu' tanti Mârrria de romunaş nostalgic! Ham spus!

marți, 1 noiembrie 2011

Vise grele

Z15/C2.
Deportarea.
S-au format primele cozi în dreptul Porţilor.
Nu mai există luni.
Există Communikate, C-uri. Unul la 28 de zile, ca ciclul femeii, ca marca betonului. Inexorabil, un C la 28 de zile. Regulat ca mişcarea lunii, masiv ca un decret antic, săpat ca în piatră în mintea fiecărui bărbat din cartier.
Nu le citesc. Le visez. Trebuie!
Uneori o visez pe ea.
E atat de reala...

Păşeşte prin Poartă. Bagajul a dispărut în urma ei cu o jumătate de secundă întârziere. Dincolo a apărut doar ea. Vantul bate în rafale. Părul îi trece peste urechi o şuviţă care îi intră în gură. Strânge din ochi. Ochelarii de soare erau în geamantan. Oare cum ar arăta, văzute prin ei, acele dune –ocru- arse de soarele invizibil? Clar, la fel de ireale.
Cerul tulbure pare foarte luminos. La orizont, un nor cilindric atârnă din el ca un cârlionţ monstruos scorojit de dogoarea nisipului de dedesupt.
În direcţia opusă - aceleaşi cocoaşe cuarţoase sub plafonul vălurit. Solul pare o turmă de dromaderi preistorici parţial topiţi. Oarecum departe, undeva între dune şi cer, plată şi tristă ca o femeie stearpă, se vede marea. Complet plană, complet goală. Stranie. Parcă ar fi metal topit. Nu zboară nimic deasupra ei în afara nisipului brun. Prin praful şi lumina crudă câteva siluete feminine îşi plimbă dezolarea. Pe plaja ciudată urmele de paşi se întretaie convergând zadarnic către punctele înalte.
Inutil.
Nu se vede nimic de acolo, doar disperare.
Nu este nimic acolo în afara ultimei alegeri.
Lăudaţi fie Protectorii, cei ce au lăsat femeile să aleagă calea. Femeile care simt, femeile care oscilează. Printre ele Lila.
O simt… Şovăitoare, întoarce faţa către mine şi buzele ei mute formează unica, logica întrebare. Pustiul sau marea? Nu pot, eu nu... Îşi lasă hainele să cadă şi se îndreaptă goală către mare. Tălpile încep să-i fumege. Nu Lila, nuu!

Desprinderea din vis în întuneric este grea. Urletul oprit în gât mă doare ca un tirfon bătut cu ciocanul în plămân.
Coidză respiră atipic lângă mine. Coşmarul meu palpită la limita conştientului.
Al lui este la apogeu. Globii oculari i se mişică rapid sub pleoape.
Geme, gâfâie... Picioarele îi zvâcnesc sub învelitori. Începe să şuiere. Coidză vânează. Întind degetele căutîndu-i buzele. Le sărută. Coidză mă iubeşte. Se întoarce cu spatele. Cum îl iau în braţe reîncepe să doarmă SS - somnul sigur. Fără zgomot, fără vise.
În lumea fără femei visele te pot ucide.