joi, 28 ianuarie 2010

Ninge romaneste


Ninge ca in basme. Ca in cele horror. Craiasa zapezii s-a suparat pe Fetita cu chibriturile care mai nou isi aprinde tigarea cu un Zippo. Ninge ca in filme. Te uiti cum cade din inalt Ultima zapada din Ultima iarna. Pe capacele de canal cu turturi la coada, dorm Cainii zapezii si tu stai la gura sobei asteptand Dezghetul. Ninge poetic, ninge calm.
Locuiesti in oras dar te miri cum alearga Iarna pe ulita. Ai gandi ca zapada pe strazi il deranjeaza pe primar. Sigur ca nu. Prima, singura strada curatata perfect este intamplator tocmai a lui.
Ai crede ca bucurosi de lumina reflectata de albul imaculat in vitrine ii va indemna pe buticari sa faca partie care sa te invite inauntru la caldura. Dar cine are chef de dat cu lopata, cand este mai simplu sa deschizi cu 2 ore mai tarziu cand partia a fost facuta de fraierii care vroiau sa cumpere ceva?
Ninge mirific asternand patura noua peste lintoliul cu ciucuri jegosi aruncati de masini in nametii cazuti acum 2 saptamani. Pe drumul national frezele au ingropat gardurile oamenilor in tone de zapada.
Ninge ca la stiri. Iti arunci prietena in mormanul alb, tragi gluga pe ochi, intorci haina pe dos si te isterizezi la camera celularului ca un veritabil Cristian Tudor Tanase. Postezi pe Youtube:
“Murim inzapeziti!”
La Buzau frigul si (ma)neaua ucid!
Afland ca vremea rea va tine si in februarie cativa mosari fac economie. Dau focul mic cand afara sunt -22°C si astupa hornul inainte sa se termine de ars carbunii. Ca sa poata adormi, iau tuicomicina. In aceasta stare perfecta de tripla conservare prin afumare, imbalsamare in alcool si congelare ii va descoperi copilu' din Spania, tocmai la Pasti.
Nu-ti porneste masina. Iti porneste dar nu o poti scoate din zapada. O scoti dar nu ai...strada. Iti trec genunchii de urechi si canini inferiori prin basca daca stai pe scaunele din autobuze. Cand vrei sa cobori, aluneci ca la patinoar. Trenurile se suspenda pe motiv ca aceleasi linii care asta vara se cracanau in canicula, acum s-au contractat de frig. As propune sa se iefeteneasca biletele daca tot s-au scurtat distantele.
In bucataria de la job automatul cu rasnita de cafea proaspata a inghetat. Automantul Ness din statie functiona perfect la -18°. La -20° s-a oprit si el. Cafeaua sintetica facuta cu antigel fierbe repede si ingheata foarte greu.
Ninge romaneste, cu fulgi de neam prost, ninge la greu.
Ninge monoton, banal, provincial.
Ninge cu nesimtire.
Ninge cu tupeu!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Pula in arta 2 (File de poveste. El)


A fost odata un baiat anemic si visator. Visa ca o sa fie cosmonaut, ca se va bate cu romulanii de pe Marte si se va insura cu o printesa venusiana. A visat asta pana la 14 ani cand s-a trezit in liceu cu bataturi in palma. Ajungea cu nasul pana la tatele fetelor, lucru care il facea sa scuipe in chilotii, si pe ele sa il scuipe in cap. S-a imbracat ca Charlot (pantaloni cu 3 numere mai mari, maieu cu 2 numere mai mici), s-a aranjat la par, (l-a lasat sa se lungeasca sub greutatea tonei de gel) si s-a dus la terasa cu bajetzii. Tot cu baietii cu care facea laba (pretinde ca nu mai tine minte care, cui), a si futut prima oara (dat din cur de 3 ori). A devenit barbat facand armata si a facut cariera (pietre la fiere) militara. Pentru ca era deschis la minte (mai mult la prohab) a luat de sotie o fata cu experienta (WC-ul cartierului).
Si-au facut cuibul lor (ea cu casa, el cu pula) si l-au decorat cu gust (TV si pat in fiecare incapere). S-a maturizat (3 randuri de burti, 2 de gusi) avand o viata de familie armonioasa (o freaca la filmul Laguna Albastra). N-a ajuns general (doar labar) iar expresia “barbatii ie neshte porci” o accepta pentru ca-i insurat cu o scroafa. Se complace in mediocritate, si dorintele lui de mai bine se invart spre schimbarea masinii si a femeii. Pentru ca nu-si permite niciuna din doua, i se scoala si la gaura prizei, schimba mana si cauciucurile de pe fata in spate. Pentru ca s-a saturat de ciclu si migrene, nu mai incearca cu nevasta. Centrul universului sau este pula. Si pentru ca este atat de importanta o vede colosala. Nu viseaza femei ci pizde, in cazul in care nu e bulangiu. Daca este, viseaza numai una, pe a masii!
Si pentru ca este cu ea in gura, in mana si in cap, barbatul se gandeste la pula. Pula lui, a sefului (are mosul, de tine blonda aia de 20 de ani?!), la a copilului (ii fac circumcizie, oare ii mai creste?!) In mintea lui exista temerea ca nu o are suficient de mare, si ca sa compenseze, declara ca are coaie.
Mintea barbatului este ocupata de puli, de toate culorile. Padure de falusuri printre care ca semn al acceptarii realitatii (cand nu e ca pula, viata e cacat) se mai pleaca cate un trunchi. Barbatul este constient ca exista batranete, indispozitie si viagra. Intrebat ce intelege din pictura de mai sus, barbatul va fi sec: o pula! Dar va gandi: Sa beau cu sifon, ca vad mai multe!?

marți, 26 ianuarie 2010

Pula in arta 1 (File de poveste. Ea)


A fost odata o fata delicata si romantica, care visa de mica sa-si ofere puritatea unui print, si sa se marite, ca sa traisca ca o regina. A visat pana la 13 ani cand i-au crescut tatele, iar baietii au inceput sa se impiedice pe langa curul ei. Cativa i-au pus o garoafa in banca. Altii au vrut doar sa i-o puna. Unul i-a scris un bilet cu rima si miros de Clerasil. S-a imbracat ca o printesa (fusta care incepe la o palma de buric si se termina la un centimetru de lindic), s-a aranjat la cel mai bun hairstilist (i-a facut pretena ei neshte suvitze cu detartrant) si a iesit in parc (de ce naiba s-o numi parcul “la 9 luni”?)!
A fost sedusa (dusa in cap), pangarita (fututa cu japca), dezvirginata violent (largita cu sticla de bere, dupa dubla penetrare) si abandonata (urmatorilor care asteptau la posta).
S-a maritat cu un militar (greiere tablagiu), a carui rol in societate este cel al pestilor sanitari intr-un acvariu (ciugule graunta din cacatul pestilor frumosi). A crescut (acum blocheaza culuarul in tren si cumpara 2 locuri in avion), lucru absolut logic avand in vedere ca femeia este un animal care se hraneste cu zilele barbatului. Ajunsa la casa ei (cumparata de el) decorata frumos (carpeta cu pauni si mileuri macrame), femeia noastra s-a plafonat intr-o imaginara fericire, mai placuta decat realitatea. S-a refugiat in vis, telenovele si mancare (rece).
Intrebata ce vede in tabloul de mai sus a deveni rigida. Sa spuna ca vede o gramada de puli?! O da, puloaie mari, divers colorate. Toate belite, cu marginile capatanilor puternic rasfrante, ca niste manatarci, sau ca niste pesti agonizand in axfisie cu urechile rabatate. Inchide ochii si viseaza. Viseaza puli. Multe, cu geometria adecvata pentru a intra si a nu mai iesi niciodata. Evolutia femeii de la garoafa la scroafa trece prin minim o pula. Fara sa poata accepta ca idealul nu exista, femeia isi refuza cat poate de des sotul (proasta pula a fost la curu' masii). Prefera sa tanjeasca dupa pula si de aceea va fi obsedata de ea intreaga viata. Intrebata inca odata ce reprezinta tabloul, femeia zambeste cu ruj pe dinti si declara ca vede...Veioze, o gramada de veioze care fac viata luminoasa!
Capat de cursa: garoafa, scroafa, curva casnica! Electrocasnica?!

marți, 12 ianuarie 2010

Constipatie


Unii dintre voi m-au mirosit ca sunt cacacios. O fi fost la un pahar de vorba in chat sau la o cafea bauta pe mess. Se prea poate sa fi fost dupa o berica terminata cu buceala sau dupa un softsex terminat cu laba. Nu ar fi prima oara cand sunt etichetat drept mincinos.
Habar nu am cum unul ca mine care uraste toate animalele, inclusive pe alea de plus care cica sunt ale mai cancerijane, mai poate avea prieteni. V-ati cam prins ca mi-s fals ecologist, fals ipohondru, fals luptator pentru egalitate-fraternitate cu dracu' si dreptul liber la viol.
Nu stiu zau, cum ma suportati si de ce niste oameni atat de ocupati si echilibrati cum sunteti voi, pierd timpul citind aberatiile unui varzar bipolar care varsa flacari pe nas de la ardei gras si nu da bani cu imprumut. Nu stiu cum persoane atat de decise a fi bune de inramat, sau sfinte ca o pula de popa crucificat pentru pedofilie in Gana, tolereaza un ins caldut si fetid, o creatura muceda si baloasa cum sunt eu. Nu stiu cum aia mai diabolici decat Jerry si mai corupti decat utilizatorii de windows, mai au timp sa scuipe in gura un lache flausat.
Chiar nu inteleg geniile posesoare de MBA-uri, doctorate si atestate, care se complac la barfe de mahala cu cretinul duplicitar care sunt eu.
Alora cu coae care ma intrec macar cu un kilogram in greutate, un cm in inaltime si au un neuron in minus fata de mine, le cer hotarat sa sara la bataie.
Ma rog acum de maimutele de se belesc la chizda si isi picteza unghiile ca pe oalele de la Horezu; apelez la ele sa ma gheraie pe buci si sa ma stranga intre craci pana la sanje.
Veniti cu bate de baseball, placi de par si vibratoare!
Veniti de ma epilati...pardon, lapidati!
Iata ca a sosit ceasul rafuielii!
Haide, dati cat puteti!

PS: Va rog sa ma scuzati pentru articolul de mai sus, pe care l-am scris pe hartie igienica, fiind de 2 zile sechestrat in buda pe motiv de constipatie.
PPS: Stie careva cat costa o buda cu vacuum, ca alea din avion?!

vineri, 8 ianuarie 2010

Un caine contra sistemului


Esti nemultumit. Iti vine sa te rascoli. Fierbi, clocotesti gata sa renegi sau sa distrugi ceva. Sa schimbi orice.
Oricate legi crezi ca ai contestat, insusi faptul ca le-ai infruntat le recunoaste existenta. Mereu ti-ai spus ca asta-i ultima tigara, ultimul pahar, ultima nara de cocaina. De cate ori ai simtit ca desi ti-a placut ceva, lucrul ala era interzis, reprobabil si deci pasibil de pedeapsa? Ti-ai promis fals ca vei oferi compensatii, ca vei plati alta data, falsa amanare la nesfarsit a momentul in care te vei judeca singur. Esti captivul notiunii de pacat. La fiecare mica fapta buna te-ai gandit ca-i dai mita lui Dumnezeu. Este greu sa recunosti ca procesul a inceput, ca procurorii administreaza probe, si juratii te vad deja condamnat. Faptul ca nu simti gratiile, insemna ca celula este mai larga decat poate mintea ta sa o cuprinda.
Ca un caine in lant, alergand de-a lungul unei sarme, dai ocol curtii, crezandu-te liber. Abia cand atras de poarta uitata deschisa, te repezi catre cei care latra dincolo de uluci, vine revolta. De abia astazi vezi cu siguranta ca dincolo mai este ceva. Trebuie sa iesi, sa fugi. Si fugi.
Alergi furios. Exact in dreptul portii, navala ti se opreste, picioarele iti depasesc botul si lantul te sugruma, aproape smulgandu-ti capul. Te prabusesti in noroi, cu ochii scosi din orbite, cu limba tumefiata, astupandu-ti gatlejul. Lupti pana cand rupi zalele, sarma, sau reusesti sa-ti scoti capul jupuindu-ti pielea. Dincolo de gardul ala, este o curte mai larga; dincolo de ea strada, satul sau orasul.
Alergi liber. Fugi cu urechile in vant, cu coada mentinandu-ti echilibrul miscarilor pana in varful muntelui sau in mijlocul nesfarsitului camp.Te opresti cu freamat in nari, ca sa iti urli libertatea. Atat.
Indiferent cat de mult va dura, pana la urma vei muri. Vei muri de foame pentru ca nu ti-ai jucat rolul. Sfidand sistemul, iti negi dreptul la existenta, anulezi farfuria cu mancare si bolul zilnic cu apa care-ti era dat ca sa pazesti ograda.
Nu iubi cainii vagabonzi. In sistemele sanatoase, sunt eutanasiati. In sistemele bolnave vagabonzii sunt torturati, iar in lipsa lui, cainii sunt mancati.

luni, 4 ianuarie 2010

Atacul Vasilicilor

Perioada tulbure consumist-pseudoreligios-cerşetorească a “sărbătorilor” şi “lunii cadourilor”, îmi scuipă peste amintirea copilăriei, vreme în care colindam prin zăpadă la Ajun pentru ceva nuci, biscuiţi şi eventual un cornuleţ cu gem. Astăzi colindătorii sunt nişte agresori care îţi rup poarta şi îţi sleiesc câinele cu bâtele ca să-ţi ureze după aia "la mulţi ani" pe bani.
Cred că fiecare dintre voi a fost agasat măcar odată de şleahta de nănaci murdari şi zgomotoşi, purtători a unor lemne gătite cu cergi şi hârtie igienică, care după caz şi pretenţii sunt botezate cu numele de urs sau capră. Înainte, după sau concomitent cu ambalaţii ăstia, mai umbla unii cu sorcova sau cu steaua, alţii cu crengi de vâsc şi nemesisul meu: Vasilică!
Cred că am vazut la Vasilici în două săptămâni câţi nu avea Becali înainte să se prindă că paşunea este mai importantă decât oaia. Mereu m-au agresat Vasilicii ăstia cu privirea lor udă, cu tremurul copitelor şi cu mirosul de dublu pişat rafinat în căcărezele din bunda purtătorului.
Pe unde mă duceam apărea şi rumegătoarea flămâdă de bani aducătoare de noroc, gălbeaza şi hepatită de la sutele de mâini şterse pe blana ei. Am luptat vitezeşte cu dihăniile în autobuze, în trenuri, în bar şi în sala de cinema. An de an am rezistat eroic respingând valuri de Vasilici ucigători de neuroni.
Obosit după atatea lupte, în ziua întâi a noului an, am pus mâna pe telefon să-mi felicit un prieten de ziua numelui. Cu receptorul la ureche am deschis fereastra camerei de demisol ca să iau o gură de aer alpin. Pe neaşteptate pe geam a pătruns ceva creţ, alb, cu ochi de pirat care mi-a behăit înfiorător în iz de mahoarcă şi alcool:
-Puneţi mâna pe Vasilică să vă luaţi maşină mică! Hai şăfu’, pune mâna şi dă un ban! Cât te lasă inima!
Am sărit înapoi urlând:
- Bag pula în tine Vasilică şi în neamurile tale rumegatoare şi în toţi purtătorii numelui tău! Aolei... Alo, Vasile frate…aloo?!
Lasă prietene că îţi dau o bere şi îţi trece supărarea până la atacul Vasilicilor din anul următor!