joi, 5 martie 2009

Inger cabotin!


Stii ca se ascunde printre noi.
Este cineva din anturajul tau, vecin, poate prieten.
Ai mancat cu el din acelasi bol sau ati postit un chistoc in armata.
Sub carcasa mata, sub aspectul modest, traversand chicoteli ironice, are ceva cald si sensibil.
Sub tabla zincata, ruginita pe alocuri, sub emailul sarit al dintilor, toarce cuminte motorul ceramic al unui suras. El prezentat de tine altora: e un om bun! Tu te simti generos ca un print arab sau regina din Saba. Esti imaginea ce impacheteza universul pana in clipa in care te va intreaba: vrei sa stii ce cred eu despre tine? Din mandrie, inconstienta sau luminat de-o ultima scanteie ii vei arunca un “da” sfidator.
Si atunci cu o vorba sau cu un singur gest, va trage jos de pe tine posterele multicolore si te va lasa cu zidul gol, privindu-ti printre caramizile lipsite de mortar direct in cusca in care ti se ofileste sufletul.
Te va impaca, iti va sterge lacrimile si te va minti bland: suntem oameni cu totii!
O vreme vei face lucrurile asa cum simti nu cum trebuie, apoi vei redeveni tu.
Nimeni nu-l contrazice pe ingerul cabotin!