miercuri, 2 iulie 2008

De treci codrii de arama...


...inseamna ca urmeaza sa incaruntesti degeaba! Asta este cel mai probabil sa patesc eu. Voi muri fara sa fi invatat nimic, afon in muzica din sufletul oamenilor, pentru vina de a fi purtat prea multa vreme casti, sau pentru ca am vorbit prea tare, prea mult prea devreme, sau prea tarziu ca sa mai fiu in stare sa ascult. Aseara nu m-am tinut de cuvant. Aseara am mintit, am inselat, mi-am renegat adevarata-mi politica de viata, ca sa obtin inconstient iluzia de libertate. Am uitat cat de falsa este aceasta libertate, cat de usor este sa faci bataturi de la catuse, ajungand sa nu le mai simti. Am uitat ca simtamantul ala de eliberare este o functie de anduranta, de cat de lung ti se lasa lantul, de materialalul de constructie al acestuia si de cat esti tu de puternic. Aseara am realizat imediat dupa, ca te-am folosit. Am facut-o inconstient, cedand primului impuls, sub presiunea sangelui in vintre, excitat de noutatea senzatiilor care au eclipsat orice altceva. Dincolo de scuze sincere dar tardive, dincolo de regrete amare care-mi inegureaza dimineta, eu nu mai vad decat doua solutii. Razbuna-te, foloseste-ma si arunca-ma in lada cu amintiri sau pur si simplu uita-ma!