joi, 25 august 2016

Moastele Pulii Sfantului Nectarie la Buzau


Disclaimer:
Creștinii începători, moriștile de triple cruci, pupătorii de moaște incidentali mai slabi de înger, sunt rugați să nu citească acest articol. E treabă tare, pentru profesioniștii cu coatele și genunchii tociți pe marile circuite de ocol-târâș biserică și buzele tăbăcite în întrecerile de pupat ciolan/colon.

Săptămâna asta a debutat cu o mare veste în presa online buzoiană: Catedrala arhiepiscopală din Buzău va primi un fragment din moaștele Sf. Ierarh Nectarie!

Aflam online că Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei i-a invitat pe credincioșii din întreaga Eparhie să întâmpine moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, supranumit și vindecătorul de boli.

Mamă, cât de tare! Tradus din limba româna în limba româna: Pofti de ne pupați mortul și ne umpleți buzunarele! Oferta limitată: azi avem cadavru integral, mâine pupați marfa feliată.

Moaștele au fost aduse marți, 23 august 2016, la Catedrala arhiepiscopală Înălțarea Domnului” din Buzău de o delegație de trei popi greci cu nume de mâncăruri grase: Ioil, Pella și Almopia. Vestea a comunicat-o un anumit domn Dragoș Olteanu, Consilier mass-media și purtătorul de cuvânt al Eparhiei. (Șmecherie de job: PR la biserică!)

Cu ajutorul Sfântului Google Atoateștiutorul și de Seamă Băgătorul, aflăm că Moaștele sursă a lui Nectarie rezidează de obicei la Eghina, o mână de a lui e la mănăstirea Lavra de la Athos și puzderie de alte bucăți, sunt împrăștiate prin tot Balcanul cel hoțtodox, România inclusiv.

Ce a făcut nenea Nectarie de a ajuns sfânt e treabă dubioasă ca orice minune religioasă, dar pare că era specializat în tehnica mângâiatului, vindecător. Mângâiatul face bine, știm toți, nu?! În rest a devenit sfânt după ce unii i-au dezgropat cadavrul și au declarat că nu putrezea și „izvodea mir”. Ce făcea mă, pe unde... izvodea?! Parcă văd niște gropari în extaz, uitându-se cum îi curgea sfânta maioneză proaspăt exhumatului.

Nu pricep de ce treburile astea cu vindecări sunt acoperite de așa mister, și cum li se pierde pacienților urma. Mă întreb ce făceau sursele istorice de la 1890 de nu au reușit sa ne lase o listă cu numele celor miraculos vindecați, cu vârsta, ori măcar locația.

Altă chestie care ma intriga e că ăștia au tot tăiat din Nectarie ca guvernul din pensii, de mă întreb, ce a mai rămas din el ca să merite făcut cadou buzoienilor de către greci, pe deasupra și popi.
„Teme-te de de greci când fac daruri” zicea unu, Virgil, acum câteva mii de ani, când documentarea faptelor era la moda. Dacă grecii mai sunt și popi, fugi! În direcție opusă, de preferat!


Știind treaba asta și holbându-mă la filmulețul de mai sus, am început a nutri bănuiala că Buzoienilor li sa adus spre pupat moaștele pulii Sfântului Nectarie. Bine, nu sunt sigur... A pupat-o careva? Cum e, mare, mică? Mai izvodește din ea? Rog comentarii de la pupătoarele avizate și experimentate!

duminică, 21 august 2016

Binar


De ce se tem oamenii de nou?
Pentru că există confort în limitare.
De ce să treci la 6k culori când codul sursă rămâne scris în binar?
De fiță, de plictis de plăcere, de artă. Gustul nu se discută, dar se poate cultiva.
Viața poate fi neagră sau verde, niciodată albă.
Albul e aseptic și doare la ochi.

joi, 11 august 2016

Olimpiada de futut de la Rio


Mi-am propus, înainte să înceapă, să nu scriu nimic despre Olimpiadă. Motivele sunt diverse și reale. Pe scurt, Olimpiada a ajuns sa fie un eveniment politic puternic corupt, o rampă de propagandă, o pârghie de culpabilizare a unor state sau regimuri și prilej de a inventa alte state și regimuri. Scopuri după mine departe de a fi sportive sau olimpice.

Spuneam că nu vroiam sa scriu nimic despre Olimpiadă, dar au scăpat în presa niște treburi foarte nostime. Unul dintre ele este „criza prezervativelor”.

Se pare ca organizatorii au pregătit pentru eveniment cca 550 000 de prezervative. Pana la urma au coborât un pic ștacheta. Matematica meschina a unora zicea ca pentru cei 11 000 (10 500) de membri ai olimpiadei ar fi nevoie nevoie de 450.000 de prezervative.

Calculul presupune că cei 11.000 vor fi acolo tot timpul adică 20 de zile și că nu fac sex între ei (deci fiecare și-a adus de futut de acasă, perechea oficială) și că acești oameni fac sex de două ori pe zi.

Deci 11 000 x 20 x 2 = 440 000.

Aha, atunci, de ce au un stoc de 10 000 de prezervative în plus ?! Perverșii, curvarii dracului, deci de asta s-au dus ei la Rio, să sară pârleazul, să dea cu sulița, să marcheze, să se trântească cu unu și cu altul pe saltele?!

miercuri, 10 august 2016

Vaca grasa trista și autista


Nunta, acel moment din viață la care visează orice vacă. Pentru că e vacă, grasă și proastă și crede că nunta e muusai și rezolvă tot. Nunta rezolvă și curul mare și burta revărsată și apetitul de rumegătoare cu patru stomacuri. Și pentru ca e autistă, nu pricepe chestii logice pentru ceilalți.

Nu, nu contează că taurul e bou, că voalul se târăște prin bălega, că are  botul umed și limba aspră.
Ăsta e momentul ei de glorie în care ochii imenși par a fi de căprioară. Momentul cu belciug mutat pe copită și micul dejun din iesle pus pe cap, e magic, e minunat, e unicat.

Singurul moment în care ea nu zbiară cu ugerul scos afară. Singurul moment în care speră că o să fie futută de două ori pe noapte, nu pe an. Singurul moment în care e grasă și frumoasă, că așa era o vorbă de la prea la țară.

Nuntă. Nu căsnicie, nu viței, nu bou la ușă nouă care să rupă coada de la lopată pe greabănul ei si să o dojenească: "fă vaco!” Gen: Ce-ai făcut fă, vaco tristă autistă, ti-a intrat nisipul de pe plajă în pizdă și l-ai carat în pat!? Fă, tu vrei să te fut sau să-mi dau pula la sablat!?

Vacă tristă autistă, singura ta reușită în viață e că te-ai măritat!

miercuri, 3 august 2016

Graniță Trup


Trupul tău e graniță
De țară;
De vreau să plec
Pretinde viză;
De mă întorc
Îmi cere vamă.

foto: Afrodite e Ares - Boezio Aessandro

marți, 2 august 2016

Fișetul



Întâi simți mirosul și îi cauți eticheta potrivită. Miroase dulce, a fier ud, a igrasie și a moarte mică. Probabil pe undeva putrezește discret un șobolan, mort de mult, dar totuși hrana cuiva. Apoi constați că deși nu vezi aproape nimic nu te deranjează asta. Afară soarele arde prea puternic, dar înauntru întunericul protector e spart doar de spoturi răzlețe căzute printre cioburile fostelor luminatoare industriale.

Și fără să gândești de unde fotofobia asta, te strecori prin colțurile cel mai mucegăite și întunecate. Podeaua de beton îmbibată de ulei, nu sună sub pașii tăi, în timp ce continui să mergi către către fundul halei pustii cu pereții coșcoviți. Acolo vezi Scaunul și un pic mai lângă perete, Fișetul.

Depășești Scaunul și te îndrepți curios către Fișet.
Pulsează ușor, parcă-i vezi oxidul verde crescând prin vopsea și în lumina caldă, aburii ce ies din ea par dulci, nu otrăvitori. Puteai paria că nu căutai obiectul ăsta, acum e singurul demn de interesul tău. Mai mult de atât, te cheamă!

Nu, nu era trecut nicăieri în memoria ta, un fișet metalic cu secrete, șoptitor. Dar nu contează, nu. Nici măcar Placa aia de pe ușă, care nu e un număr de inventar, nu contează. Cui pasă, poate că e poansonat undeva la interior.

Nu deschide! Ce? Nu, nu s-a auzit nimic în eter, mesajul a sunat doar în capul tău așa că alungi ideea de a pleca imediat. Și...

Deschizi ușa, privești golul și imediat te răsucești înlăuntru, căzând către podea cu spatele. Picioarele ți se întind spasmodic în sus și în timp ce te scofâlcești și blana îți este înlocuită cu spori umezi, te privești pe tine apropiindu-te de fișet.

Pe placă scrie: Nu deschide! Pericol de moarte! Dar e prea târziu să înveți să citești. Poate în următoarele sute de cicluri...